Vocea care prin cântec, lovea necruțător în „greii” comunismului românesc

Vocea care prin cântec, lovea necruțător în „greii” comunismului românesc

Comuniștii români ai anilor 50 nu se temeau atât de armele de foc sau de rezistența din munți, cât de zeflemea și de parodii. Cât timp oamenii glumeau pe socotoeala lor, se simțeau vulnerabili. Desigur, cine avea curajul să îi ridiculizeze risca inclusiv pedeapsa capitală. Una din aceste voci este cea a legendarului artist Jean Moscopol.

Ioan Moscu din Brăila devine Jean Moscopol din România

Jean Moscopol s-a născut pe 26 februarie 1903, la Brăila. Mama sa era grecoaică de la Constanța, tatăl era originar de la Nesebăr, Bulgaria. Și-a descoperit pasiunea pentru muzică încă de la școala primară. A continuat însă să studieze științele exacte la liceu și s-a înscris, fiind admis prin examen la Poitehnica din București.

În cariera sa, a călătorit foarte des la Berlin, după care a revenit la Brăila și din nou la București, La 21 ani, în 1924, se va stabili definitiv la București, cântând la Restaurantul Zissu. A imprimat plăci cu muzică, semnând cu două case, una din Viena, a doua din Londra. Marile restaurante din Capitală se băteau ca să îl aibă în programul lor.

I-a ridiculizat pe Dr. Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Liuba Chișinevschi

Jean Moscopol a semnat cu faimoasa casă de discuri londoneză „His Master Voice”. A cântat muzică de dragoste, tangouri, fiind lăudat de Ion Vasilescu. A cântat creații ale lui Ionel Fernic. Nume ca Gică Petrescu îl caracterizau mai târziu ca un talent sclipitor. Pur și simplu, a plecat de la Banca Chrissoveloni unde era funcționar, ca să cânte în marile restaurante ale Capitalei.

Jean Moscopol a jucat și în filmul din 1943, „O noapte furtunoasă”.  A avut rolul cântărețului de la terasa „Union” unde mergeau personajele comediei scrise de I.L.Caragiale.  Până la declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial, a cântat la Berlin, la restaurante celebre.

În perioada 1944-1947, Moscopol a cântat melodii anticomuniste, ridiculizând personalități ca Gheorghiu Dej, Liuba Chișinevschi, Sadoveanu, Petru Groza.

„Ce frumoasă este viața când ești chior și prost ca țața/ Și ajungi din potcovar, în guvern subsecretar” era un refren fredonat discret de români, care arăta realitatea incompetenței din guvernul comunist. Petru Groza era „doctor în chinezării”, Gheorghiu-Dej era „Gheorghiu-jeg”, Sadoveanu  „ era frate cu dușmanul”. O altă strofă suna cam așa: „Ce frumos e când vin rușii/ Și îți spun din dosul ușii/ Cum să vorbești cum să taci/Pe apostolul să faci...” . Patriarhul Roșu, Iustinian Marina  a fost și el ridiculizat.

Absent din mentalul colectiv, a fost redescoperit de Aristide Buhoiu, în SUA!

Grație marii artiste Elvire Popesco, Jean Moscopol a fugit la Paris în 1947. Din Franța, va ajunge în SUA, la Nw York. Jurnalistul Aristide Buhoiu care realiza emisiuni despre personalități din străinătate, l-a intervievat la New York la mijlocul anilor 70. Jean Moscopol a cântat în câteva înregistrări în ciuda vârstei înaintate, vocea sa fiind fără cusur.

Chiar dacă nu a mai strălucit ca în România, Moscopol a fost un promotor al naționalismului prin muzica sa. A decedat la New York, SUA în cursul anului 1980.

 

Ne puteți urmări și pe Google News