Era 12 martie 2003 când, de la birourile din Geneva, Organizația Mondiașă a Sănătății (OMS) lansa, pentru prima dată în secolul XXI, alarmă pentru epidemia SARS.
Cu puţine zile înainte, în China apăruseră primele informaţii privind răspândirea virusului. În acel context, intervenţia OMS a fost considerată prea grăbită. 11 martie 2020: OMS a declarat pandemia pentru noul coronavirus. Ce au în comun aceste două date? Doar luna martie. Fiindcă în primul caz alarma imediată a contribuit la oprirea epidemiei. A doua intervenţie a fost judecată ca fiind tardivă şi cu efecte pe care le plătim şi astăzi.
Acel mandat trădat al OMS
Par foarte îndepărtate vremurile în care, după cel de Al Doilea Război Mondial, lumea politică şi ştiinţifică voiau să colaboreze pentru a preveni şi a lupta împotriva evenimentelor capabile să înrăutăţească sănătatea la nivel internaţional. Era 1948 când, cu obiectivul de a garanta „atingerea din partea tuturor populaţiilor, a celui mai înalt nivel posibil de sănătate”, a fost instituită OMS cu sediul la Geneva. Recunoscută ca agenţie a ONU, a devenit datorită implicărilor cerute de obiectivele sale prefixate, să ajungă să se transforme în ultimii ani într-o căruţă politică pe scena internaţională.
Dovada a fost aceea a nepregătirii în gestionarea pandemiei virusului Sars-CoV-2 care a început să se dezvolte la începutul lui 2020. O intervenţie tardivă în darea alarmei şi o incapacitate de a înfrunta grava problemă pe care lumea întreagă se pregătea s-o înfrunte. Sfaturi greşite asupra metodologiilor de precauţie şi prevenţie, apoi momente de răzgândire şi paşi înapoi privind protocolul apărării. Elemente care denotă acţiunea inadecvată conform obligaţiilor prevăzute în actul de constituire al acestei bolnave OMS.
Involuţia OMS în timp
Printre sarcinile pe care OMS le desfăşoară în domeniul supravegherii sanitare este aceea relativă la emiterea avizelor asupra riscurilor pandemiilor. Cu referire la ceea ce s-a petrecut în martie 2020, întrebarea vine de la sine: OMS a îndeplinit cu adevărat sarcina de a emite alerta la timp şi a evita degenerarea transmiterii virusului? Răspunsul nu concordă cu lumea ştiinţifică. În fapt, considerând alarma lansată în martie 2003 privind riscul epidemiei de SARS, notăm diferenţe nu de mică importanţă faţă de cele ce s-au întâmplat cu Sars-CoV-2 în martie 2020. Alarma dată în urmă cu 17 ani de directorul de atunci al OMS, Gro Harlem Brundtland, a fost definită de Institutul Superior al Sănătăţii italian ca o mişcare curajoasă şi decisivă pentru monitorizarea epidemiei. O serie de combinaţii au evitat ce era mai rău în 2003, cu epidemia declarată ca fiind sub control pe 5 iulie în acelaşi an.
O situaţie total diferită de aceasta de astăzi unde noul coronavirus la o distanţă de 12 luni de la primele cazuri semnalate la Wuhan, continuă să circule. Primele semne ale OMS privind Sars-CoV-2 au fost lansate pe 30 ianuarie 2020, dar de la Geneva cu acea ocazie se sublinia „marea implicare a Chinei pentru oprirea focarelor”. După mai puţin de o lună, OMS a trebuit să se autodezmintă: pe 11 martie, când de fapt virusul făcea deja ravagii în Italia şi Coreea de Sud, pătrunzând în toată Europa, abia atunci a fost declarată pandemia!
Erorile făcute de către OMS în 2020
Comportamentul conciliant cu Beijingul a stârnit imediat mari suspiciuni asupra imparţialităţii OMS. Într-atât că pe 14 aprilie preşedintele Donald Trump a arătat cu degetul spre Geneva ameninţând că va tăia finanţarea către organizaţie. Dar în afara acestei chestiuni politice, greşelile comise de OMS în gestionarea situaţiei sunt evidente şi de altă natură.
Se ia ca exmplu cât a făcut OMS în Italia. Când peninsula a intrat în criză din pricina avansării virusului, în februarie, au îngheţat toţi: „posibilul colaps al sistemului sanitar italian este un avertisment pentru lumea întreagă”, titra Jason Horowitz în New York Times pe 12 martie trecut. OMS n-a acţionat cum trebuie. A apărut mai întâi un raport în care se sublinia cât de nepregătită era Italia. Apoi acest raport a dispărut. Un mister. Procurorii italieni încă sunt în cercetări. Răspunsul a fost că OMS a cerut imunitate diplomatică pentru toţi angajaţii săi.
Dacă învinuirea Italiei s-a dovedit o prostie, nu acelaşi lucru s-a petrecut şi în alte ţări
Ultimul episod are de a face cu Etiopia, ţara natală a secretarului OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus. Chestiuni politice care sunt legate de partidul lui al cărui reprezentant de frunte este. Acesta ar fi cerut ajutor diplomatic şi militar pentru partidul său, ca şi multe alte acuzaţii care au aruncat o şi mai mare umbră asupra OMS şi a şefului său.
Odată terminată urgenţa, poate că oamenii de ştiinţă americani vor înceta definitiv să dea curs aberaţiilor OMS. Suspiciunea este că această organizaţie va rămâne neschimbată, cu aceiaşi angajaţi, aceleaşi birouri ş aceiaşi conducători. Dar rolul său va fi mai mult unul birocratic decât ştiinţific. Iar viitorii săi angajaţi vor fi ca nişte suverani fără supuşi. Vor vorbi, vor lansa comunicate şi declaraţii pe care din ce în ce mai puţini oameni le vor asculta. Completând definitiv transformarea OMS într-o oarecare entitate birocratică legată de Naţiunule Unite, scrie Insideover.