La summitul din iulie, cei 27 de șefi de stat și de guvern au convenit asupra fondului de ajutor acordat ca urmare a pandemiei de coronavirus și asupra planului financiar multianual, un plan bugetar conceput în mare la Bruxelles pentru următorii șapte ani, 2021 – 2027.

Aceste două subiecte implică două trilioane de euro și este necesară aprobarea Parlamentului European pentru ca planurile să intre în vigoare la timp, în luna ianuarie a anului 2021.

Statul de drept și banii

Pentru aceasta o delegație parlamentară negociază, încă de la începutul lunii septembrie, cu ambasadorul german la UE Michael Clauss deoarece, de când Germania a preluat Președinția Consiliului Uniunii Europene, Clauss reprezintă interesele celor 27 de state membre în astfel de aspecte.

Principalele puncte de dispută sunt mecanismul statului de drept și dimensiunea bugetului. Deputații sunt nemulțumiți și doresc să mărească 15 programe ale UE – precum cele Erasmus pentru schimburi de studenți – cu un total de 113 miliarde de euro.

Negocierile privind statul de drept nu au putut începe pentru că cele 27 de state trebuie mai întâi să cadă de acord asupra unei poziții.

Rezoluțiile summitului din iulie au fost deliberat vagi în această privință, Ungaria și Polonia excluzând posibilitatea introducerii unui mecanism dur în ceea ce privește primirea fondurilor europene.

După multe discuții cu statele membre, guvernul federal german prezintă proiectul de regulament.

Ambasadorii UE îl vor dezbate în cadrul reuniunii lor de miercuri, iar șefii de stat sau de guvern vor aborda propunerea la summitul lor ce va avea loc săptămâna aceasta, joi sau vineri.

„Aceasta înseamnă că, pentru prima dată în istoria UE, va exista un mecanism care leagă gestionarea fondurilor bugetare europene de statul de drept”, a precizat un diplomat, vorbind despre un „pas important înainte”.

Proiectul restrânge aria de aplicare a clauzei, subliniază legătura cu bugetul și stabilește o regulă de vot care face ca sancțiunile să fie improbabile.

Acum se vorbește adesea despre „încălcări ale statului de drept”, în timp ce versiunile anterioare foloseau termenul mai larg „deficite generale”. Încălcările trebuie să pună în pericol utilizarea corectă a fondurilor UE „într-un mod suficient de direct”, pentru ca țările beneficiare să fie penalizate.

Atacurile la adresa independenței justiției nu ar fi, așadar, un motiv suficient, ci ele ar trebui să aibă ca rezultat și faptul că procedurile penale independente și eficiente nu ar mai fi posibile din cauza delapidării fondurilor UE.

Dacă Comisia Europeană stabilește acest lucru, ea poate propune oprirea transmiterii fondurilor de la Bruxelles. Cu toate acestea, o majoritate calificată a guvernelor statelor membre UE trebuie să fie de acord cu aceste sancțiuni, ceea ce ar însemna o majoritate de aproximativ două treimi, fapt dificil de realizat în practică.