Un tânăr care a absolvit Medicina vara aceasta, care din prima zi de facultate a început să facă voluntariat în secția Anestezie Terapie Intensivă a celui mai mare spital din vestul țării, și care a ajuns, student fiind, să coordoneze două studii unice în lume prin amploarea lor, îi transmite ministrului Sănătății că ar fi momentul ca autoritățile statului să nu își mai bată joc de tineri. Într-o postare emoționantă pe Facebook, acesta scrie: ”Asistăm la o moarte clinică a lucrului bine făcut, a profesionalismului, a certitudinii și a moralității”. Postarea disecă toate lacunele și problemele din sistem și se vrea un semnal de alarmă, pentru ca lucrurile să intre pe făgașul normal.

Relatam, la începtul anului, în EVZ, povestea lui Alexandru Rogobete, studentul vizionar care a decis că în ruptul capului nu va părăsi România, ci că va rămâne să practice medicina aici. A decis că va salva vieți, specializându-se în ”linia frontului” – Anestezie Terapie Intensivă (ATI).

Are 27 de ani și este unul dintre cercetătorii vizionari cu care se poate lăuda nu doar Spitalul Clinic de Urgență Județean ”Pius Brânzeu” din Timișoara sau Universitatea de Medicină și Farmacie ”Victor Babeș” din orașul de pe Bega, ci însăși școala românească de medicină.

Avea peste 100 de articole științifice publicate, a scris două cărți de specialitate, este tutorele unei doctorițe spaniole pe care o coordonează în scrierea de studii științifice, cât încă nu terminase facultatea. A inițiat și coordonează două super-studii legate de pacienții aflațiîn ATI, cele mai mare la nivel mondial.

Alexandru Rogobete a studiat Chimia, iar apoi a dat examen la Medicină, pentru că avea o idee fixă, aceea că trebuie să facă ATI. Din vară e licențiat în Medicină și acum se pregătește de examenul de rezidențiat. Schimbarea regulilor pe parcursul jocului l-au determinat să ia atitudine.

Scrisoare deschisă adresată ministrului Sorina Pintea

”Rar spre deloc mi-am expus gândurile pe canalele de socializare, însă în dimineața acestei zile am simțit această nevoie acută. Rezidențiat 2019 – o criză, o dramă [...] un proces complex și susținut al umilinței. Este complet inacceptabil ca o generație de tineri doctori să fie umiliți.

Da! Umilire este ceea ce se simte, doamnelor și domnilor politicieni. Va jucați cu emoțiile noastre, cu planurile noastre, cu visurile noastre, cu viitorul nostru, cu stabilitatea unui întreg sistem... vă jucați cu ce doriți dumneavoastră. Pentru că puteți și pentru că vă permitem... de ce oare? Nu am nicio explicație!

Asistăm la o moarte clinică a lucrului bine făcut, a profesionalismului, a certitudinii și a moralității!

Revoltă? Da, simt revoltă! După 9 ani de studii universitare, 3 la Chimie, 6 la Medicină, după mii de ore de voluntariat în diverse instituții ale statului, după numeroase studii publicate și recunoscute internațional, după conferințe premiate la nivel global... da, cred că am dreptul să fiu revoltat pentru faptul că înainte cu 30 de zile de examenul de rezidențiat aflu că s-ar putea... că e posibil... că nu se știe... că nu e clar ce o să se întâmple! Doar pentru această emoție, pentru această stare de umilință am dreptul să mă revolt!

Am hotărât și am declarat public în diferite situații că “am ales să rămân în România, chiar dacă aici e mai greu să faci lucruri normale, chiar dacă aici e mai greu să ai viziune, chiar dacă uneori aici e mai greu să fiu fericit, chiar dacă salariile erau catalogate că fiind “mizere” atunci când am hotărât să rămân”... însă, stau acum și mă gândesc... oare am făcut ceea ce trebuia?

Oare merit să fiu umilit de această “gașcă”? Oare este fairplay pentru anatomia sufletului meu să accept ca dumneavoastră să îl disecați în experimentele voastre politice? ...Încă nu am nicio explicație! Pe de altă parte, dacă este să discutăm despre acest examen de rezidențiat... nu pot spune decât că este o mare eroare a sistemului de sănătate românesc.

Prin acest tip de examen nu faceți decât să selectați memoria de scurtă durată și să aboliți cu succes viziunea, imaginația și evoluția de care avem atât de multă nevoie. Un examen atât de discutat, cu referințe bibliografice etichetate ca nu fiind cele mai bune.

Sute de pagini în care informațiile sunt mai mereu neclare, zeci de tabele și de grafice care nu spun nimic, mii de cuvinte care nu au niciun sens atunci când sunt puse cap la cap. Sute de pagini cu informații depășite de timp, lipsite de viziune și interes. Cam acesta este examenul de rezidențiat... testați în forță capacitatea cuiva a de a memora, propuneți zeci de întrebări la care răspunsul se află în tabelele și graficele din acele două cărți.

Asta considerați dumneavoastră selecție? Miza este mult prea mare, prea nedreaptă și prea lipsită de complexitate, ținând cont că vorbim de viitorul unui om! Este o situație de criză, una chiar dramatică și cred că ar trebui să învățăm din ea. Ar trebui de urgență să înțelegem că acest sistem nu funcționează în acest mod! Ar trebui să schimbăm ceva. Acum! Azi!

Poate că a sosit momentul să ne aliniem tendințelor internaționale, metodologiilor europene de selecție și de examinare. Ne-ați pus sub preșul birourilor dumneavoastră, fiind călcați în picioare de toți cei care intră sau ies pe ușa viitorului. Astăzi, acum, trebuie să luați o decizie, acum aveți șansă să experimentați poziția de “Reanimator”.

Aveți în față un pacient critic, instabil, pe care îl pierdeți cu succes, cu tot cu succesul lui. Trebuie să luați deciziile acum, nu mâine, nu săptămâna viitoare, nu în 8 decembrie! Stimați membrii ai Guvernului, stimați politicieni români, am observat că aveți un simt al umorului extrem de dezvoltat declarând: “[...] au timp mai mult să învețe”.

Cred că nu realizați impactul psiho-emoțional pe care acest dezechilibru în care dumneavoastră funcționați fericiți îl are asupra noastră. Cred că aveți acest curaj pentru că vi se permite, pentru că noi va permitem, nejustificat. Cred că nu știți ce înseamnă acest examen și cred că nu înțelegeți ce reprezintă acest impact!

Va propun să facem schimb de roluri pentru o zi! Va propun să simțiți și dumneavoastră umilința noastră și să trăiți doar pentru o zi în pielea noastră, să vă imaginați că toate visurile dumneavoastră sunt puse în “dezbatere publică” de un sistem nebalansat, destul de inuman, vizibil lipsit de profesionalism, însă cu un simț dezvoltat al umorului, poate peste măsură! Apoi, va rog să faceți declarații publice folosind aceleași glume”, a scris Alexandru Rogobete.

Postarea lui Alexandru Rogobete a devenit virală. În două ore de la postare, textul tânărului absolvent a fost distribuit de zeci de ori. ”Un text minunat despre o realitate catastrofală”, scrie actrița Oana Pellea, ea însăși fiind unul sin românii care au preluat textul tânărului în cronologia profilului său de Facebook.