Sile, elegant, cu pantofi de firmă și geacă la modă, ca un șef ce este, și Goangă, omul lui de bază, la costum d-ăla din hârtie, sau ce naiba o fi celuloidul ăla de protecție. Singurul element comun în costumația lor era panarama aia de mască. Element vestimentar, în mare vogă, care nu te protejează mai de nimic.

Domnu’ Sile, a fost sobru și exact în declarații, când l-am întrebat ce mama mă-sii e maglavaisul ăla cu care spală echipa sa de la ADP Sector 4 asfaltul și trotuarele. S-a gândit, a dat un telefon scurt, și a zis că-i o chestie pe bază de clor, prietenoasă cu omul. Acu’ nu știm dacă și cu cățeii, că ăia își mai bagă nasul unde nu trebuie și nu prea știu ei de carantină.

M-am deghizat și io în lucrător la salubritate. Cu costum de protecție, mască și mănuși. Numa’ că ghetele mele italienești Fratelli Rossetti – primite cadou, evident – nu prea se pupau deloc cu soluția aia care curgea din furtunul care mi se încredințase cu maximă încredere. Sper să nu se strice încălțările, că mă stric și io cu Sile și cu Goangă.

Am dat și la mătură, alături de Goangă, pe stradă. Și nu mi-a fost rușine, că aveam mască pe bot. Cum ar veni, vorba aia veche: „Vino mamă să mă vezi cum lucrez la spații verzi”. Mă rog, în cazul de față, la asfalt.

Și Goangă, pișicher, s-a scărpinat discret la subțioară și a conchis că și dintr-o coadă de mătură se poate hali o pâine albă, dacă muncești de la opt la doișpe ore pe zi. Sile l-a aprobat binevoitor din cap când a dat declarația.

Apoi, și-au văzut de lucru. Adică de spălat, igienizat și măturat trotuarele și betonul de pe bulevardele din Sectorul 4. Filmulețul e de colecție. Cu un Reporter de Cursă Lungă care a trecut la munca de jos. Cea mai de jos.