CAMPANIE EVZ. Roxana Irimia, 17 ani, din Valea Jiului, a reuşit să treacă peste faptul că, practic, nu are mâini, a intrat la un liceu de artă din Deva şi se pregăteşte să urmeze o facultate de design interior.

O adolescentă în vârstă de 17 ani din Vulcan încearcă, în fiecare zi, să ducă o viaţă normală şi reuşeşte aproape de fiecare dată. Din cauza unor malformaţii congenitale, are mâinile dezvoltate doar pe jumătate: nu are palme deloc, ci doar câteva degete minuscule care dau impresia că-i ies direct din coate.

Asta nu a împiedicat-o pe Roxana Irimia să dea admitere la secţia de pictură a Liceului de Muzică şi Arte Plastice "Sigismund Toduţă" din Deva şi nici nu o va opri să-şi realizeze visul de după liceu: facultatea de design interior.

A trecut singură peste limite

Pe când era mică, Roxana a fost lăsată de mama ei să se joace singură, aşa cum putea. Gabriela Irimia mărturiseşte că i se rupea inima s-o vadă chinuindu-se să apuce câte ceva dar, până la urmă, metoda a dat roade. Fetiţa învăţase să se îmbrace singură, apoi chiar să scrie şi să deseneze.

În clasa a V-a, profesorul de specialitate i-a remarcat talentul la desen. Deşi avea un handicap fizic, Roxana reuşea încă de pe atunci lucrări care treceau calitativ cu mult peste media colegilor din clasă. Cu trei ani în urmă, a vrut să-şi urmeze visul de a deveni artist plastic. A dat admitere la Liceul de Muzică şi Arte Plastice "Sigismund Toduţă" din Deva. Profesorilor nu le-a venit să creadă când au văzut-o prezentându-se la proba de aptitudini.

Colegii au fost în aceeaşi situaţie când au constatat că a reuşit să treacă de admitere. "Doar primul semestru la Deva a fost mai greu. Am avut momente în care voiam să mă întorc acasă, la Vulcan, dar am rezistat, iar acum îmi pare bine că atunci m-am ţinut tare. Am colegi buni, am prieteni şi-mi place Deva. Totuşi, merg acasă cât de des pot pentru că nimic nu se compară cu noţiunea de «acasă»", spune ea.

Liceul i-a schimbat obiectivul profesional

Dacă la începutul liceului abia scotea o vorbă, acum Roxana este o tânără dezinvoltă, deschisă şi naturală. Încă o mai deranjează privirile lungi care i se aruncă atunci când merge pe stradă. "Mai zilele trecute m-a oprit o bătrânică pe stradă şi m-a întrebat «Dar ce-ai făcut cu mâinile tale? Unde le-ai pus?». Ce puteam să-i răspund?!".

Colegii de liceu s-au obişnuit însă repede cu ea şi o tratează ca pe o persoană normală. Este şi meritul fetei însă, pentru că reuşeşte să-şi poarte singură de grijă peste tot.

Chiar şi în atelier se descurcă de una singură. Îşi trage şevaletul, îşi pune pânza singură, îşi pregăteşte culorile şi se pune pe treabă. E drept că un portret pe care un coleg cu mâini "întregi" l-ar termina în trei ore, la Roxana durează ceva mai mult, însă asta nu o demoralizează. Îşi termină şi ea portretul, îşi adună culorile singură, pune şevaletul la loc, se îmbracă, îşi ia rucsacul în spate şi pleacă spre internat.

Planuri de viitor

"Vine clasa a Xll-a, după care o să dau admitere la Timişoara. Nu mai vreau să fac pictură, ci design interior. Aşa sunt hotărâtă acum. M-am gândit că, oricum, doar din pictură nu aş prea avea cum să supravieţuiesc, iar designul interior este un domeniu în care se pot, totuşi, câştiga ceva bănuţi", ne dezvăluie Roxana planul ei.

Timpul liber şi-l petrece la mall şi în camera de internat. Spune că nu are vreme de televizor sau de alte distracţii dependente de tehnologie. Asta şi pentru că seara, după plimbarea la mall, mai pune de câte o "teleconferinţă" cu prietenele.

"În rest, am fost şi sunt prea cuminte, după cum îmi spun colegele. Nu am avut încă timp să mă îndrăgostesc. Asta nu înseamnă că, peste ani, n-o să vreau să mă căsătoresc şi să am copii, dimpotrivă".

Planurile pe termen scurt ale Roxanei se referă însă la lucruri mai puţin importante, aparent: "Iarna trecută am învăţat să schiez şi-mi place la nebunie. Am fost la Straja, unde un prieten de familie mi-a dat primele indicaţii. Iarna asta mi-am spus că deja sunt o schioare bunicică şi m-am cam întins de mai multe ori pe jos, pentru că m-am dat pe pârtii ceva mai dificile. Vreau să ajung să schiez foarte bine. Am învăţat şi să patinez, iar din primăvara asta vreau să învăţ să înot", zice tânăra.

"N-am avut timp să mă îndrăgostesc. Asta nu înseamnă că, peste ani, n-o să vreau să mă căsătoresc şi să am copii.", ROXANA IRIMIA, elevă de liceu

• Aşteptăm pe adresa viatameritatraita@evz.ro poveşti despre oameni pe care îi cunoaşteţi, care şi-au depăşit problemele şi au demonstrat că viaţa merită trăită. Cele mai bune vor fi publicate.
• „Evenimentul zilei” va publica în perioada 1 martie – 3 aprilie 2011, în zilele de joi şi sâmbătă, cele mai impresionante poveşti. Cinci dintre eroii lor vor câştiga o invitaţie pentru două persoane la conferinţa susţinută pe 11 aprilie, la Bucureşti, de Nick Vujicic, cel mai charismatic speaker motivaţional al momentului.