-Când l-am cunoscut pe Matei, am crezut că e mâna destinului. Aveam 60 de ani și nicio speranță că voi mai întâlni pe cineva alături de care să îmi petrec restul vieții. Mi-a lovit mașina în parcare și nu știa cum să se mai scuze. Părea atât de sincer și de inocent, încât nu aveai cum să nu crezi că totul a fost doar un accident nefericit. Îți dai seama că am acceptat să mă conducă acasă în Dacia lui amărâtă, numai ca să-l pot privi cum se consumă și cum se scuză ?

Totul în viața lui era o mare dezordine, dar am simțit acel extaz pe care ți-l dă dragostea tinereții și mi-am spus – poate că el e cel pe care îl așteptam. Acest băiat trezise în mine pofte primitive, de neînțeles, dar cine stă să mai înțeleagă atunci când iubește ?

Inutil să-ți spun că toată lumea mă judeca, dar o făcea din invidie. Matei avea 30 de ani, iar eu 60. Așa și? Simțeam că Dumnezeu îl crease anume pentru mine, ca să mă scoată din viața austeră și stearpă în care trăisem până atunci. Îmi spunea Nicole, cum să nu-l iubesc ? eram Nicole a lui, iubită, mamă, prieten, orice mi-ar fi cerut, mă metamorfozam instantaneu.

Tânărul avocat Tiberiu Sandu se minuna de lejeritatea cu care Nicoleta Stamate povestea. Oameni ca ea prețuiesc viața până la ultima suflare.

-S-a mutat la mine acasă după o săptămână. Când mi-a spus unde locuia, m-am temut ca acel loc infect să nu-i altereze inocența.

S-a lăsat modelat, dresat, schimbat, fără să clipească măcar a dezacord, iar în prostia mea, mă credeam stăpâna lui.

Eram în Las Vegas , amețiți de alcool și jocuri de noroc, când mi-a propus să ne căsătorim. Spunea lucrurile atât de simplu și de frumos, încât l-am crezut că mă iubește sincer. Fericirea, atunci când vine, dărâmă orice zid pe care rațiunea se străduiește să-l ridice, iar eu fusesem atât de credulă încât înghițisem undița cu tot cu cârlig și momeală.

Până să-l cunosc pe Matei, eram specialistă în lipsa se sex și efectele ei asupra femeilor singure. Îți spun, dragul meu avocat, săreau ferestrele din pereți în fiecare noapte de când băiatul ăsta intrase în viața mea. Avea o rezistență antiglonț, care mă uimea deseori.

Poate te întrebi de ce-ți povestesc toate aceste lucruri care n-au nicio legătură cu dosarul meu. Avocatul i-a făcut semn să continue. Era păcat să-i întrerupă confesiunea.

-Pe scurt, dragul meu, eram o femeie cu adevărat fericită. Ba chiar mă bătea gândul să fac un copil, eu care toată viața fugisem de maternitate.

Preocupată cu vizitele la diverse clinici de fertilitare care mă tot refuzau politicos, i-am dat lui Matei mână liberă în administrarea afacerilor mele, mizând pe faptul că se va comporta ca un soț ireproșabil.

,,Nicole, mă ocup eu de firme, mi-a spus. Tu relaxează-te, pentru că vreau să-mi faci o fetiță frumoasă!”Dragul de el, încă spera, deși doctorii îmi spusese clar că este imposibil să mai pot avea copii. Cum naiba să nu divinizezi un asemenea bărbat? Celulele creierului meu, invadate de dragoste, o luaseră razna.

Vreun an mi-am chinuit corpul cu tratamente sofisticate, dar inutile și, din cauza hormonilor, arătam ca o mumie supraponderală evadată dintr-un sarcofag. Cu lacrimi amare l-am anunțat pe Matei că renunț, dar el, minunat cum era, a găsit soluția salvatoare.

-Nicole, hai să adoptăm un copil.

Cotropită de emoția pe care mi-o dăduseră cuvintele lui, am acceptat fără să stau pe gânduri.

-Cunosc oameni care ne pot ajuta, dar o să ne coste, m-a avertizat el.

-Dăm oricât !

Norocul a făcut ca acei oameni care ne puteau ajuta să se miște incredibil de repede. Într-o seară, Matei a apărut însoțit de o domnișoară însărcinată, care dorea să ofere copilul spre adopție. Frumusețea ei m-a făcut să accept oferta, gândind că pruncul din pântece îi va semăna, negreșit, mamei.

Era o fată săracă, locuia într-un cămin de nefamiliști și se îndrăgostise de un bărbat însurat, care o presa să renunțe la sarcină. Ea s-a împotrivit, așa că s-au despărțit, dar nu-și permitea să crească acel copil.

-Ce-ar fi dacă am convinge-o să se mute la noi până naște? Mi-a propus Matei. În felul acesta o avem mereu sub supraveghere.

Mi-era și ciudă și că toate ideile bune îi veneau numai lui, dar am acceptat ca mama purtătoare să vină în casa noastră. În vremea asta, Matei s-a preocupat să-i cumpere fetei o locuință, astfel cum convenisem în schimbul copilului, iar după nașterea avea să primească și o foarte mare sumă de bani.

Într-o zi m-am întors acasă mai repede decât de obicei și mi-am găsit bărbatul implantat în femeia care ne ținea viitorul copil în pântece. Habar n-aveam că el e acasă, îl știam la birou și m-am speriat auzind gemete din dormitor.

PAGINA ANTERIOARA CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE