Martorii începeau să uite șirul poveștii, declarațiile lor erau din ce în ce mai vagi. Puterea acuzării se diminua cu fiecare termen de judecată.

O pâlpâire neconvingătoare de argumente ce se fundamenta pe supoziții și pe durerea unor părinți care obosiseră să-și tot plângă suferința.

Am treilea verdict al primei instanțe a venit destul de rapid – achitare. Era uluitor de explicat și de înțeles.

Nemulțumiți, procurorii au declarat, din nou apel. Deja procesul se transformase într-un scenariu de film prost cu buget redus.

Neluțu Măciucă a fost găsit nevinovat de judecătorii curții de apel.

Lipsa mobilului crimei se pare că fusese, din nou, argumentul hotărâtor pentru toate achitările pe care reușise să le obțină.

Venise rândul procurorilor să se plângă Curții Supreme, cerând pedeapsa maximă și invocând lipsa unei judecăți corecte în fața curții de apel.

Ușor de convins și de această dată, judecătorii supremi au reîntors pentru a doua oară dosarul, dar nu la prima instanță, cum o făcuseră inițial, ci la curtea de apel.

Opt ani se scurseră între timp fără ca cineva să aibă vreo certitudine.

Imaginea micuței Ionela rămăsese doar o amintire în sufletele părinților. Fratele ei mai mic nici măcar nu și-o mai amintea. Întâmplările se îngrămădeau fără sens în mintea lui și nu mai știa acum , cu certitudine, ce-i spusese Ionela în ziua în care hotărâse să dispară din viețile lor.

Alți patru ani de termene de judecată în care apărarea a mizat mult pe trecerea timpului și pe uitarea adevărului.

Achitarea lui Neluțu Măciucă nu a mai surprins pe nimeni, nici măcar pe procurorii care s-au încăpățânat să declare din nou recurs, cerând închisoare pe viață.

Sătulă de acest dosar, Curtea Supremă i-a grăbit sfârșitul îndelung așteptat – achitarea definitivă a inculpatului Neluțu Măciucă.

La prima vedere ar trebui să exclamăm ușurați : s-a făcut dreptate! Un om acuzat pe nedrept a fost, în sfârșit, achitat.

Nicio probă directă nu-l incrimina, niciun argument nu fusese suficient de puternic să convingă. În definitiv, dubiul trebuie să profite acuzatului !

Dar viața avea să demonstreze că totul fusese o mare eroare judiciară. Iar cel care a ucis o dată din plăcere, o va face și a doua oară.

Cu mai mult curaj, cu nesăbuită îndrăzneală.

Va urma...