Adrian se așezase cu destul de mare greutate în micul fotoliu pe care i-l indicase psihologul și încerca să-și scoată surplusul de carne care îl ținea captiv ca într-o menghină.

-Și, cum îți povesteam doctore, pe Luminița am plăcut-o de la prima discuție. Când i-am auzit vocea în stație (lucra în dispecerat), mi-am zis : femeia asta va fi a mea! Am întrebat-o: cum te cheamă, frumoaso? Ea a râs și mi-a răspuns : ,,de unde știi că sunt frumoasă? ,, O voce ca a ta nu poate trăi decât într-un corp frumos.

Cu replica asta, doctore, am cucerit-o. Prostul de mine, credeam că sunt singurul cu care vorbește. I-am dus flori, am scos-o la film, am băgat-o în patul meu. Între noi fie vorba, nu era așa frumoasă cum îmi imaginasem, dar nici eu nu eram unul după care să-ți rupi gâtul.

-Înțeleg, i-a răspuns psihologul cu sinceritate.

-Înțelegi pe dracu! Habar n-ai ce-ți zic. Vezi că la sfârșit îți dau extemporal, doctore, și atunci să văd cât de atent ai fost. Dar să revenim la Luminița. Trecuse o lună de când făceam taximetrie și gândul meu era numai la însurătoare.

Vorbeam despre copii, despre vacanțe pe care urma să le facem împreună, ce mai, era dragoste mare. Ne-am căsătorit la sfârșitul lui mai și trebuia să îmi dau seama că ceva rău o să se întâmple.

-Cum așa ?

-Lună mai neagră pentru însurătoare nu există, doctore, să știi și tu asta. Orice ar fi, nu te căsători în luna mai! Într-o zi un coleg m-a rugat să-i țin locul, ca să nu afle șefii că lipsește de la serviciu. Cum mașina mea era în service, am acceptat. Boul de mine, nici prin gând nu-mi trecea că nemernicul își făcea de cap cu Luminița mea.

Vrei să știi cum mi-am dat seama că sunt împreună ?

-Te ascult.

-Din dispecerat mi-a răspuns o altă voce decât a nevesti-mii. Era una Ileana. O întreb unde e Luminița și îmi zice că e cu soțul la spital pentru că nu se simte bine. Care soț? O întreb pe Ileana. Adrian, cum care soț?

Pun mâna pe telefon și o sun pe Luminița ca să văd ce minciuni îmi vinde.

-Unde esti, iubito?

-La muncă, unde să fiu. Dar tu unde ești? Mă întreabă ea, prevăzătoare.

-Tot la muncă și eu, îi țin locul lui Nelu că e bolnav. Nu te-am auzit în dispecerat.