Forțele speciale române au rezistat zile în șir, apărând o locație strategică dintr-un oraș ocupat de insurgenți, sub atacurile repetate ale acestora. Conform estimărilor, militarii români au făcut față unei unități formată din aproximativ 1.000 de luptători.

Evenimentul s-a petrecut în anul 2015, într-un oraș strategic din Afganistan. Militarii români au primit o misiune, estimată a dura câteva ore, de securizare a unui obiectiv important.

Doar că lucrurile s-au complicat, iar ceea ce trebuia să fie doar o activitate de rutină, pentru militarii români, s-a transformat într-o luptă crâncenă, pentru supraviețuire, care a durat cinci zile. Aproximativ 140 de militari din cadrul Forțelor pentru Operații Speciale Române, americane și afgane au luptat împotriva a peste 1.000 de insurgenți.

Povestea a fost relatată de doi dintre militarii români care au participat la bătălia respectivă, după cum relatează publicația DefenseRomania.

Operațiunea începe fără probleme

Militarii români au fost solicitați să elibereze un oraș strategic din Afganistan, preluat de insurgenți în urma unui atac. Aceasta deoarece acțiunea atacatorilor a fost atât de puternică încât forțele locale, armată și poliție au fugit din oraș.

„Totul s-a petrecut când un oraș important strategic din Afganistan a fost preluat cu forța într-o ofensivă a insurgenților. Când zic luat cu forța, zic că toate instituțiile locale și cele de apărare din orașul respectiv au fost asediate, armata și poliția au fugit din oraș, deoarece amploarea atacului a fost una la care nu se aștepta nimeni. S-a întâmplat totul rapid.

Noi ca și coaliție aveam o bază în apropierea orașului respectiv noi fiind dislocați în proximitatea bazei respective, am primit misiunea de a ne disloca cât de urgent în baza respectivă și să o siguranțăm”, povestește unul din luptători.

Lucrurile se derulează ușor până la un punct

Inițial operațiunea a mers bine, fără probleme, pentru militarii români. Aceștia au reușit să se infiltreze în oraș, pe timp de noapte și au luat legătura cu trupele americane.

„Între timp, când stăteam în baza intermediară și ne pregăteam să verificăm o problemă în baza respectivă, am aflat informații noi că e posibil să avem contact la aterizare. (...) Ne-am infiltrat pe timpul serii, la adăpostul nopții. Asta e o chestie pe care o facem de obicei pentru că inamicul nu poate să deschidă focul direct asupra ta, întrucât nu dispune de aparate de vedere pe timp de noapte și atunci acționezi în siguranță.

I-am luat prin surprindere, nu am avut niciun contact, am putut să facem legătura, să ne întâlnim cu partenerii americani din bază după care am început să studiem misiunea la fața locului, am început să facem planificarea, să vedem exact cu ce ne confruntăm, care e inamicul, ce variante avem, practic să dezvoltăm un plan de acțiune. Odată ajunși acolo puteai vedea și auzi luptele care se duceau la nici 6 kilometri de baza respectivă”, a povestit și cel de-al doilea militar.

Misiune aproape imposibilă pentru ocuparea unui aeroport

Trupele române, constituite într-un commando, au luptat alături de militarii din forțele speciale ale SUA pentru a ocupa un aeroport din oraș.

„Am format un comando din noi, românii, un detașament din cadrul forțelor speciale ale SUA și un comando din partea forțelor de securitate afgane - în jur de 130 de persoane. Ulterior, lupta deja a ajuns în aeroportul din vecinătatea bazei și din vecinătatea orașului, punct în care am luat decizia de a merge și a contracara atacul respectivului aeroport.

În prima noapte nu s-a reușit ceea ce am planificat și ceea ce ne-am propus datorită faptului că magnitudinea, dotarea și numărul insurgenților era mult peste ceea ce ne așteptam. Ne-am întors în bază, am reajustat planul urmând ca a doua zi să încercăm să recucerim aeroportul respectiv iar ulterior să lansăm o contraofensivă în oraș pentru a deschide un culoar de mobilitate pentru forțele de securitate afgane care trebuiau să vină din spate mult mai bine echipate, mult mai bine dotate și cu putere de foc net superioară.

Am început deplasarea către aeroport, dar la nici 1 km de la ieșirea de bază am fost atacați cu diverse calibre și sisteme de foc. Într-un târziu am reușit să preluăm și să siguranțăm aeroportul timp în care luptele au continuat la aceeași intensitate. Am văzut modul agresiv în care a fost luat orașul respectiv. Multe victime lăsate la voia întâmplării, clădiri arzând, clădiri dărâmate, mașini incendiate etc. Am fost angajați cu foc pe tot parcursul infiltrării”.

Militarii români sub valurile de atacuri

Luptele s-au întețit, iar forțele speciale române nu au mai putut fi extrase. Drept urmare, militarii români au fost nevoiți să lupte timp de cinci zile și să facă față atracurilor succesive ale insurgenților.

„Către zorii zilei am reușit să ajungem în centrul orașului unde am luat decizia de a siguranța un obiectiv în așteptarea acelei forțe masive din partea forțelor de securitate afgane. Am siguranțat obiectivul respectiv, dar valurile de atacuri din partea insurgenților au continuat. Am fost atacați cu toate calibrele, cu sisteme diverse de armament și, mai mult decât atât, insurgenții au preluat chiar și două tancuri de la forțele de securitate afgane pe care am reușit să le neutralizăm cu ajutorul aviației.

Am beneficiat și de sprijinul aviației. Forțele de securitate afgane au eșuat în a ajunge în oraș și a opera conform planificării inițiale. Dacă misiunea, care era inițial planificată pentru o singură noapte, noi, cei din centrul orașului, nu ne-am mai putut extrage din oraș datorită faptului că eram încercuiți 360 de grade și eram atacați continuu din toate direcțiile.

În primele 12 ore deja trecuse de jumătate din rezerva de muniție consumată și normal minim trei zile. Deci în primele 12 ore, mai mult de jumătate din muniția pe care o aveam asupra noastră se consumase datorită intensității luptei și modul în care insurgenții atacau în valuri. Trebuia să ripostăm la fiecare atac pe care insurgenții îl executau asupra noastră. După câteva zile de luptă continuă insurgenții văzând că nu pot face față, nu se pot apropia de noi, au început să caute alte metode de a pătrunde în bază”, au mai relatat militarii.

Atacatorii au încercat să pătrundă în bază

Atacatorii au încercat să facă o breșă în zidul de apărare pentru a intra în baza militară. Astfel au încercat să anihileze forțele de apărare.

„Au folosit vehicule cu explozibil pentru a intra în zid și a arunca zidul în aer, să poată face o breșă pentru a intra, au încercat să intre în locațiile vecine, aruncau grenade peste gard lângă câmpul nostru pentru a ne forța să ne retragem de pe zidul bazei, să poată să înainteze și să ne atace, s-a încercat chiar să se târască prin anumite canale de scurgere și să pună explozibilul sub sub turnurile de pază pe care le aveam, le amenajasem noi acolo”.

„Deveniseră destul de disperați să cucerească acel punct de comandă și încercau orice metodă posibilă să cucerească punctul. Între timp, datorită intensității luptei, începusem să rămânem fără muniție, fără apă, fără hrană, făcând cerere către eșaloanele superioare să ne aducă suply, dar ne spuneau mereu că nu e destul de sigură zona ca să poată să aducă un elicopter sau un convoi spre noi pentru a aduce resursele necesare. (...)”.

Cinci zile de foc sub tirul insurgenților

În cea de-a treia noapte, militarii români au primit muniții și echipamente, aduse cu elicopterele care au aterizat în bază.

„În a treia zi, tot noaptea, cu niște elicoptere, au reușit să aterizeze în bază și să ne aducă suply, dar și ăla limitat pentru că elicopterul trebuia să fie ușor. Gândiți-vă că am fost atacați continuu în aceste patru zile cu pauze de poate o oră între atacuri, dar am fost atacați continuu. Practic ne puneam să dormim doi, doi stăteam de pază. Cei doi pentru a fi apți de luptă trebuiau să doarmă sub focul inamicului. Dacă nu se făcea față trebuiau sculați imediat ceilalți pentru a suplini pozițiile. Patru zile practic am dormit sub foc, ne-am bătut sub foc, am mâncat sub foc, totul a fost sub focul inamicului.

Spre sfârșitul zilei a patra am am decis să ne mutăm locația, să extindem un pic bula noastră de siguranță, să o facem puțin mai mare. Puteam face asta doar ieșind din bază și să împingem inamicul pentru a îl forța să se ducă mai departe de noi, urmând să ocupăm un alt obiectiv și să continuăm de acolo lupta.

Am ieșit din bază, atacurile continuau. (...) Din punctul din baza nouă, de acolo am început să extindem un pic zona de siguranță urmând ca din dimineața următoare forțele afgane să vină și să ne preia. Abia în a cincea zi s-a reușit de către forțele de securitate afgane intrare, pătrunderea în oraș, și ajungerea până la locul nostru. Abia în a cincea seară am reușit să ne extrage în condiții de siguranță”, și-a încheiat povestea luptătorul român din cadrul forțelor speciale, participant la dificila misiune din Afganistan.