Sibiu 2007... Ca o pasare fantastica, anul abia încheiat a avut, pentru fiecare dintre noi, o alta culoare.
O prietena a adunat autografe de la toate marile vedete. Altii au colectionat fotografii de la concerte. Scriind retrospectiva anului cultural, m-am pomenit navigând prin folderele alcatuite de-a lungul lui 2007. Si am zâmbit: uitasem de Armand Assante, uitasem de Franco Nero, uitasem de atâtia purtatori de nume celebre, desi statusem fata în fata, vorbisem...
Nu uitasem, însa, anumite emotii. Nu-l uit pe scriitorul Venedikt Erofeev, asa cum l-am vazut la Astra Film Fest, în singurul film în care apare, sezând pe scaunul din bucatarie, cu sticla de coniac filtrând lumina, în „locul unde nu se scutura iasomia”.
Nu uit fiorul din holul Salii Thalia, ascultându-l pe poetul norvegian Knut Odegard recitând „Când vom îmbatrâni, draga mea, si vor veni ciorile sa ne ia...” si nici pe Ion Muresan citind din poeziile lui Iustin Panta, si pe femeia cu ochi înlacrimati privindu-l, sprijinita de soba. Nu uit tabloul cu motani lenesi, tolaniti pe marginea piscinei, la o expozitie de arta naiva. Apoi, suvita lui Zholdak zbatându-se ca o aripa, si limba rusa ca o esarfa de matase, si Sonia lui Cehov, nefericita, cu pletele maturând scena, îmbracata în pulover albastru...
Asa a fost Sibiu 2007 al meu. Desigur, am putea consemna ca au fost peste doua mii de evenimente, ca s-au cheltuit pentru programele culturale 13,4 milioane de euro. Sa spunem ca primaria a dat aproape trei sferturi din aceasta suma, iar Ministerul Culturii a contribuit cu cifra care e mot peste zece, adica 3,4 milioane.
Dar cultura trebuie sa ramâna emotie. Când scanezi programul evenimentelor, chiar si într-un biet ghid TV, nu te intereseaza câte titluri sunt incluse pe pagina, nu numeri bulinele de la început de rând, ci cauti sa vezi daca pagina ofera ceva care sa te intereseze.
Asa cum spunea Cristian Radu, coordonatorul general al programului, Sibiu 2007 s-a vrut un fel de „de toate pentru toti”, dar nu s-a putut realiza un „absolut de toate pentru absolut toti”. Ar fi fost o utopie... În ce ma priveste, pasarea mea fantastica a avut câteva pene colorate care s-au asortat perfect sufletului meu. Iar acelea care nu mi s-au potrivit mie li s-au potrivit altora.
Se vorbeste despre câstiguri, despre infrastructura modernizata, despre dublarea numarului de turisti, despre vizibilitatea Sibiului si reflexia imaginii sale asupra României, despre experienta dobândita de operatorii culturali. Sigur ca acestea sunt lucruri care ramân, dincolo de emotiile consumatorului de cultura.
Iar daca Iasiul va fi sa fie viitoarea Capitala Culturala Europeana din România, Sibiul va fi prietenul care îl va ajuta sa îsi croiasca mai usor drumul. Se va învata nu atât din succesele, cât din bâlbâielile „bobocului”. Chiar si acestea se vor ridica, de atunci, la rang de câstig.
Veronica D. Niculescu a fost principalul redactor acreditat de „Evenimentul zilei“ la manifestarile legate de programul Sibiu – Capitala Culturala Europeana 2007.
Recomandările noastre
