Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, principalul organ judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi “arbitrul” disputei dintre România şi Ucraina pentru delimitarea platoului continental din Marea Neagră, a anunţat astăzi că a ajuns la o decizie definitivă în dosarul citat, urmând să o comunice oficial pe 3 februarie.
Diferendul dintre Bucuresti si Kiev poartă în subsidiar interese economice enorme. O zonă de 12.000 de kilometri pătraţi, rezerve de hidrocarburi însumând 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 10 milioane de tone de petrol „aşteaptă” exploatarea. Insula Şerpilor, adesea invocată în cadrul procesului, nu face obiectul diferendului, urmând să rămână, indiferent de verdictul final, sub aripa ucraineană, aşa cum s-a stabilit prin Tratatul de Cooperare semnat în 1997 între România şi Ucraina.
Procedurile juridice au fost demarate de ţara noastră spre sfârşitul lui 2004, în 16 septembrie, când România cerea Curţii să ia măsurile legale împotriva Ucrainei , solicitând “instituirea unui hotar maritim unic între cele două ţări, prin delimitarea platoului continental şi a zonelor economice de exploatare exclusivă”. România îşi baza cererea în prevederile Tratatului de Cooperare şi Bună Vecinătate semnat cu Kievul pe 2 iunie 1997, prin care cele două ţări se angajaseră să găsească o soluţie la problema menţionată.
Audierile şi pledoariile celor două părţi implicate s-au desfăşurat în septembrie 2008, trezind controverse şi pasiuni. Echipa României a fost condusă de Bogdan Aurescu, director general în Ministerul Afacerilor Externe, în calitate de agent al României la Curtea de la Haga.
Istoria unui conflict Diferendul cu Kievul nu este unul recent. El datează încă din 1967, iar prima parte a delimitării maritime dintre România şi Ucraina e şi mai veche. În 1949 se trasau deja primele graniţe, prin acorduri între România şi URSS, sub forma unor procese-verbale de demarcare a frontierei.
Linia de delimitare mergea, conform acestor acorduri, pe arcul de cerc din jurul Insulei Şerpilor, pe o rază de 12 mile marine, ceea ce înseamnă că spaţiile maritime exterioare acestei frontiere ar aparţine României. „Ucraina, ca ţară succesoare a URSS la aceste acorduri, este obligată să le respecte”, susţinea Aurescu în urmă cu câteva luni, la audierile în faţa Curţii.
Potrivit legislaţiei internaţionale, platoul continental, respectiv zona economică exclusivă a fiecărei ţări, ar trebui să se întindă până la 200 de mile de la coastă, însă din cauza faptului că Marea Neagră are o întindere redusă, aceste spaţii se suprapun, rezultând zona de 12.000 de km pătraţi pe care cele două ţări o dispută. Practic, CIJ trebuie să decidă cum să împartă, între România şi Ucraina, cât mai echitabil, corect şi rezonabil această zonă. Sentinţa Curţii de la Haga are caracter definitiv şi obligatoriu.
Soluţia în cazul „România contra Ucraina” va fi cea de-a 100-a decizie pronunţată de CIJ de la înfiinţarea acestei instanţe, în 1946.
PESIMISM Frisoanele est-europene şi fiorii Kievului Prognozata decizie a Curţii de la Haga a început deja să „scrie” scenarii pesimiste la Kiev. Într-un comentariu postat zilele trecute pe portalul pravda.ru şi preluat ieri de mai multe publicaţii electronice ucrainiene, politologul Vladimir Skaciko scrie că sentinţa nu poate fi decât una defavorabilă Kievului, vinovat de a fi „făcut să tremure de frig ţările din Europa Răsăriteană care fac parte din Uniunea Europeană”.
Expertul ucrainean susţine că ţara sa nu poate fi decât pierzătoare în diferendul cu România şi poate să-şi ia gândul de la zăcămintele de petrol şi gaze naturale existente în zona platoului continental al Insulei Şerpilor. Evocând succint istoria zonei care a iscat conflictul, Skaciko scrie că interesul faţă de insulă are la bază motive pur economice, după ce în 2001 compania ucraineană Cernomorneftegaz a descoperit acolo un zăcământ de hidrocarburi.
Devenind clar că rezervele energetice din platoul continental al Insulei Şerpilor se cifrează la zeci de miliarde de euro, România s-a trezit brusc interesată, este de părere politologul ucrainean.
Skaciko critică şi poziţia Kievului în diferendul citat, acuzând că „pseudopatrioţii” responsabili de politica externă ucraineană au făcut concesii României în schimbul sprijinului Bucureştiului pentru apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană. "România nu este Germania sau Franţa şi nu decide cine să facă parte sau nu din UE", încheie politologul.
Recomandările noastre
