Diplomația americană face presiuni asupra Vaticanului să nu reînnoiască un acord cu Beijingul în cadrul căruia vor fi numiți episcopi catolici cu acordul Partidului Comunist Chinez.
Când președintele american Ronald Reagan l-a vizitat pe Papa Ioan Paul al II-lea la Vatican, în 1982, cei doi lideri au găsit imediat o cauză comună în opoziția față de un dușman: comunismul.
Acum, secretarul american de Stat Mike Pompeo este așteptat la Roma dar observatorii apreciază că pare puțin probabil ca Washingtonul să poată conta pe sprijinul Sfântului Scaun în noul război rece dintre SUA și China.
Într-un climat de neîncredere în creștere față de Beijing și condamnarea relelor tratamente pe care Partidul Comunist Chinez le aplică minorităților, administrația Trump s-a alăturat corului de critici care presează Vaticanul să nu reînnoiască un pact bilateral de doi ani cu Beijingul cu privire la numirea episcopilor catolici.
Săptămâna trecută, Mike Pompeo a i-a cerut Sfântului Scaun să nu reînnoiască acordul, spunând că acesta nu a protejat minoritățile catolice sau alte minorități religioase de persecuțiile din partea regimului de la Beijing.
„Vaticanul își pune în pericol autoritatea morală în cazul în care reînnoiește acordul”, a vertizat Pompeo.
Arhitectul acordului, secretarul de Stat al Vaticanului, Pietro Parolin, și-a exprimat speranța că acordul va face să avanseze libertatea religioasă prin găsirea unei „normalizări” pentru comunitatea catolică din China, care este împărțită între biserica patriotică sancționată de stat și o biserică clandestină.
Dar criticii spun că acordul nu a făcut nimic pentru a îmbunătăți condițiile pentru catolici sau alte minorități religioase și conferă legitimitate morală și autoritate unui regim represiv.
Se estimează că un milion de musulmani uiguri au fost închiși și „reeducate”, creștinii au fost hărțuiți și bisericile le-au fost distruse, potrivit raportului anual al Departamentului de Stat al SUA din 2019 privind libertatea religioasă.
Preoții catolici disidenți au fost puși în arest la domiciliu, li s-a interzis să slujească, unii au fost torturați iar alții sunt dați dispăruți.
Diavolul în detalii
Benedict Rogers, activist și fondator al Hong Kong Watch, a declarat că acordul Vaticanului cu China vine într-un moment de „cea mai gravă represiune a drepturilor omului de după masacrul din Piața Tiananmen și cea mai gravă opresiune asupra religiei în toate formele sale de după Revoluția Culturală” a lui Mao.
Acordul a „cumpărat tăcerea papei” cu privire la presupusului genocid al uigurilor și al represiunii din Hong Kong, a spus Rogers. „Au recunoscut autoritatea papei, dar la un preț prea mare - papa este subminat și nu există niciun beneficiu pe teren”.
Chris Patten, ultimul guvernator britanic al Hong Kongului și consultant la Vatican, a declarat că biserica și-a pierdut credibilitatea în secolul al XX-lea, fiind acomodată cu dictatorii. Patten a spus că se teme că Vaticanul se apropie de Partidul Comunist Chinez „în cel mai rău moment posibil”.
„Vaticanul trebuie acum să spună clar ce s-a convenit și ce s-a realizat", a declarat el pentru Politico. „Avem dreptul să știm ce s-a făcut în numele nostru”.
Detaliile pactului, care trebuie reînnoit până pe 22 octombrie, nu au fost făcute publice, dar un fost diplomat la Sfântul Scaun a declarat că probabil se bazează pe un proiect de acord cu Vietnamul, unde statul va furniza o listă a episcopilor aprobați , iar papa își păstrează ultimul cuvânt. Vaticanul nu a răspuns la o cerere de comentarii.
Susținătorii acordului spun că au existat câteva rezultate pozitive din perioada interimară de doi ani, inclusiv recunoașterea autorității papei și unirea chinezilor catolici într-o singură biserică.
„După 70 de ani întreaga biserică din China este unită în comuniune cu Roma”, a spus Francesco Sisci, sinolog la Universitatea Renmin din din Beijing. „Toți episcopii sunt recunoscuți de papă și niciunul nu este în afara binecuvântării sale".
Oficial atee, China a văzut de multă vreme religia ca o vulnerabilitate și o posibilă cale către infiltrarea străină. Dar recunoaște, de asemenea, că, chiar și într-un stat totalitar, religiile persistă.
Acordul cu Vaticanul trimite mesajul că religia poate exista sub autoritatea statului chinez, oferind o indicație altor credințe că sunt posibile bune relații, spune părintele Lorenzo Prezzi, editor al unei publicații catolice și expert în relațiile internaționale ale Vaticanului.
Pe fondul tensiunilor din ce în ce mai mari ale țărilor vecine cu China, a atenției crescânde din partea Uniunii Europene și a deciziei administrației Trump de a începe un nou „război rece”, acordul reprezintă un rezultat pozitiv, a spus Prezzi.
„Într-un moment în care China vede critici și este înstrăinată de alte țări , existența unui canal de comunicare către Vatican, cea mai veche autoritate din Occident, este o veste bună pentru ei”.
Pentru Sisci, avantajele pe termen lung de a adopta mai degrabă China decât a o exclude cântăresc în favoarea acordului. El susține că recunoașterea bisericii poate duce pe termen lung la condiții mai bune pentru catolici.
La fel ca Beijingul, Vaticanul joacă un joc lung, cu timpul măsurat în decenii și secole, mai degrabă decât în ani. Negocierea acordului său cu China a început efectiv în anii 1960 cu politica Ostpolitik - ceea ce însemna să se abțină să critice regimurile comuniste și să negocieze cu guvernele Pactului de la Varșovia în speranța de a menține în viață biserica catolică.
„Vaticanul este o putere soft”
Papa Ioan Paul al II-lea, care a crescut în spatele Cortinei de fier din Polonia, era cunoscut pentru că a jucat un rol în prăbușirea comunismului din Europa de Est, încurajând și protejând liderii mișcării de protest Solidaritatea din Polonia și devenind personajul lor moral.
Dar succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, a declarat că este gata să se angajeze în dialog cu autoritățile chineze și a cerut unitatea în biserică. De la alegea Papei Francisc din 2013, cu câteva ore înainte ca Xi Jinping să preia președinția Chinei, Vaticanul a continuat să meargă spre o apropiere de Beijing.
Dat fiind faptul că acordul este în construcție de zeci de ani, este puțin probabil ca vizita lui Mike Pompeo să aibă vreun impact – mai ales că Papa Francisc a refuzat o întâlnire cu șeful diplomației americane, invocând proximitatea vizitei cu alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie.
Indiferent dacă SUA primește ceea ce dorește sau nu, vizita lui Pompeo subliniază rolul simbolic al acordului de la Vatican cu China - și influența durabilă a Sfântului Scaun.
„Vaticanul este o putere soft”, a spus Sisci.