Sociologul clujean Vasile Dâncu explică, în interviul acordat lui Dan Andronic, efectele activității DNA asupra societății românești. El susține că Traian Băsescu este cel care a facilitat această construcție a Justiției, dar fostul șef al statului ar putea să devină victima regimului pe care l-a edifi cat.

- Dan Andronic: Ceea ce se întâmplă acum în România, vi se pare normal?

- Vasile Dâncu: Noi, sociologii, avem un concept...

- Știu că nu recunoașteți termenul de normalitate...

- ...care este greu de înțeles pentru ceilalți, pentru celelalte științe. Sunt fenomene care sunt crize, și noi le considerăm normale. Pentru că noi considerăm că în ceea ce privește dezvoltarea unei societăți, în evoluția lor, o criză este normală. Deci, noi suntem într-o situație de criză în acest moment, o serie de crize acumulate, dar care au aspectul de normalitate, în sensul că ni le putem explica. Avem o chestiune rațională la ele. Nu este normal în ceea ce privește viziunea asupra unei societăți stabile care evoluează în mod firesc, structural, care se dezvoltă instituțional, atunci nu este normal. Deci, așa pot să accept anormalitatea.

- Din 2004 până în 2015 am trecut prin atâtea crize, nu-mi aduc aminte să fi avut vreo perioadă de normalitate. Chiar în sens sociologic.

- Erau crize nu ale sistemului, după părerea mea.

-Suspendarea pre ședintelui nu este o criză de sistem?

- Nu . A fost o criză politică.

- Și nu generează o criză în sistem?

- Putea genera o criză în sistem, dacă președintele României ar fi fost dat jos.

- Asistăm la o sarabandă a arestărilor, de la Cocoș, Elena Udrea, la Hrebenciuc și Mitrea, persoane care păreau intangibile. Pare că este o operațiune de curățire a clasei politice, cu ajutorul DNA. Întrebarea a devenit nu dacă ești anchetat de DNA, ci când? Cât de profund este acest fenomen de corupție, în rândul clasei politice?

- Eu cred că fenomenul corupției există și ceea ce face DNA, până la urmă, este normal, încearcă să curețe societatea cu mijloacele pe care le are la dispoziție. Noi nu o să putem, însă, construi cu ajutorul DNA o nouă clasă politică. Trebuie să pui ceva în loc. Ca să vorbim despre corupție, am studiat percepția despre corupție și în alte țări, chiar încercări de a măsura, cumva, fenomenul corupției prin evaluarea sistemului național de integritate pe care alte țări îl fac. Eu cred că noi într-adevăr am trăit o perioadă de, să zicem, haiducie economică, o perioadă mai fără reguli. Foarte mulți dintre oamenii politici sau oamenii de afaceri care au fost arestați, în ultima vreme, nu și-au dat seama că regulile s-au schimbat, între timp, că justiția funcționează altfel, că DNA funcționează altfel.

- Vorbim, de fapt, de o evoluție a unor instituții. De la PNA-ul lui Amarie la DNAul lui Kovesi.

- Exact. Constrângerea internațională a fost mult mai puternică după intrarea în NATO. PNA a fost primul efect, apoi acordurile cu FMI, Banca Mondială, apoi Consiliul Europei prin monitorizarea și celelalte lucruri, toate au fost favorizate de Traian Băsescu, care în președinția lui, chiar dacă în momentul acesta pare sau n-ar fi exclus să fie o victimă, cel puțin ca imagine, a regimului pe care l-a avut, Băsescu a facilitat această construcție instituțională a Justiției după alte reguli. Societatea nu s-a prins însă și cred că acesta este și un efect pe care-l vedem astăzi în atâtea procese și-n atâtea arestări.

- Credeți că Băsescu s-a prins?

- Cred că s-a prins în acest moment, dar este prea târziu.

- Credeți că s-a prins abia în acest moment?

- Abia în acest moment. Cred că știam din istorie că revoluțiile își mănâncă fiii.

Nu avem un echilibru în media

- Dan Andronic: În momentul în care chemi un fost prim-ministru, miniștri, par - lamentari, în momentul ace la media va fi atentă și va relata.

- Vasile Dâncu: Sunt două aspecte ale spectacolului arestărilor. Este normal că DNA își face treaba, nu este însă normal, și asta poate crea până la urmă un efect pervers legat de imaginea României în lume, este prea mult spectacol al Justiției, prea mult spectacol al justițiarismului. Suntem într-o etapă a spectacolului...

- Suntem o țară cu șapte televiziuni de știri.

- Așa ceva nu există nicăieri. O țară în care dispar ziarele se analfabetizează încet, nu putem întreține alte forme. Radiourile dispar, alte forme de media, publicațiile culturale însă televiziunile de știri...

- Proliferează.

- Cred că nu se va întâmpla multă vreme. Cred că primul efect după acest spectacol puternic legat de reglarea, să spunem, funcționării economiei și a politicii prin DNA vor avea efecte și asupra mediei, mai încolo. Vedem și acum efecte, televiziunile sunt sărace...

-Există televiziuni care și-au dublat audiența, cele de știri. Chiar dacă o să pice, când te-ai dus foarte sus, nu te poți duce imediat la zero.

- Faptul că există mass-media este un lucru foarte bun, pentru că spectacolul social este total cu cât există mai multe posturi de tv, dar chiar și așa construim foarte greu echilibre în mass-media, pentru că toată media o ia în partea cealaltă, nu avem un echilibru prin puncte de vedere diferite, prin televiziuni care-și asumă ideea politică, partizanatul politic. Se întâmplă asta în Statele Unite...

„Se cere alt proiect de țară”

- Dan Andronic: Cum s-a depășit tranziția?

- Vasile Dâncu: În primul rând este faptul că s-a desăvârșit trecerea mijloacelor de producție, ca să folosec un concept al lui Marx. Cam în 2000 am reușit să terminăm asta. Am început de la 16%, în 1990, și acum am trecut de 80%, prin anul 2000. După aceea s-a împlinit intrarea noastră în NATO și UE. Au fost două proiecte politice foarte importante și, cu ocazia asta, un element foarte interesant îl arată studiile sociologice din acest moment. De fapt, economia națională nu a mai fost economie națională așa cum o definesc, acum, în programe politicienii. De ce? Dacă studiem primele 130 de firme din România, cele mai mari, o să vedem că 95 % au capital străin, 95 dintre ele au capital străin, 25 capital de stat în curs de privatizare, într-o hărțuială din asta de energie și alte lucruri, și 10 sunt capitaliștii români. Deci, economia noastră a devenit o economie integrată în sistemul cosmopolit, în sistemul internațional, nu mai suntem economie națională și aceste elemente de fapt definesc trecerea la o altă etapă, după părerea mea. Acum se cere un proiect național, un alt proiect de societate. Politicienii nu s-au prins încă de asta și de aceea cred că bâjbâim pentru că nu avem încă o problematică politică.

Este loc pentru formarea unor mișcări extremiste

- Dan Andronic: Credeți că devine DNA inamicul politicienilor și aliatul oamenilor obișnuiți?

- Vasile Dâncu: După evoluția DNA din acest moment, în sondaje, este clar că după creșterea asta oamenii simpli polarizează o simpatie alături de DNA, alături de procurori, sunt pentru aceste spectacole și împotriva oamenilor politici.

- Și până acum erau împotriva oamenilor politici, numai că acum există cineva care poate capitaliza această simpatie, pe care, până la un punct a capitalizat-o Traian Băsescu, în bătăliile politice pe care le-a dus.

- Există și alte criterii, ca să judecăm această situație mai complexă, să zicem. E adevărat, DNA are această simpatie, a ajuns la o încredere de 60%, pe de altă parte, dacăi întrebăm pe oameni de procesul de justiție, în general, sunt majoritari cei care spun că nu se face justiție în România în mod corect, că un om simplu, care nu are bani, care nu are mijloace, nu are parte de o judecată dreaptă. Sunt 40 și ceva la sută care spun asta. Deci mai avem încă, atunci când vorbim de sistemul general. Aici, când DNA arestează este sigur ca o formă de spectacol politic, de haiducie, în care cei răi sunt aduși la judecata dreaptă, cu cătușe, sunt duși prin fața camerelor, deci individul participă și el la acest proces, din partea cealaltă a sticlei se uită, se bucură, comentează și este participant, iar DNA este partenera lui, a telespectatorului.

- Are efect educativ? În profunzime?

- Cred că în profunzime nu are efect educativ. Sunt efecte superficiale, cele care țin de emoție. Am văzut, în sondajele pe care le-am făcut de-a lungul timpului în țară, orașe întregi în care primarul era condamnat sau era arestat, dar avea încredere de 76%, toată lumea spunea că este un om bun, a făcut foarte multe lucruri pentru noi, dar l-au arestat cei de la București. Trimiteau pe centralism și pe ideea unui țap ispășitor de la București. În profunzime, nu. În profunzime, societatea se reconstruiește greu, din punct de vedere moral, trebuie generații, trebuie școală și alte lucruri.

- Credeți că societatea ro - mânească este atât de profund măcinată de corupție?

- Nu cred că suntem mai corupți decât...

- Cehii, francezii, polonezii...

- Din zona asta... Nu cred că suntem mai corupți.

- Și atunci?

- Există o lejeritate balcanică, la noi, în a interpreta normele. Suntem mai metafizici. Suntem mai plaiul mioritic, definit deal-vale de Lucian Blaga. Nu respectăm foarte strict regulile. Este o negociere continuă în Balcani și în zona asta preorientală și asta ne afectează. Însă suntem un punct strategic.

- Și Polonia a fost un punct strategic până să intre România în NATO. Nu am asistat la același proces.

- N-am asistat la același proces, dar în acest moment noi... așa cum s-a definit corupția, ca principala problemă în Ucraina și după aceea a venit războiul... noi, în momentul în care ne-am integrat într-un sistem de securitate și am amânat foarte mult reforma sistemului de justiție și o reformă politică și instituțională în acest sens, s-au aglomerat toate acum. Cred că este un efect legat și de faptul că noi nu am venit cu aceste reconstrucții instituționale. Eu cred că faptul că procurorii au început să se simtă liberi...

- Până acuma erau legați?

- O pasăre când o scoți din colivie, îi deschizi ușa... încă stă vreo trei zile acolo, pentru că nu-și dă seama că poate să zboare și este liberă. Cred că este și un timp care rămâne, care, până la urmă, a dus la întârzierea unor reforme. E vorba și de oameni, venirea unei noi generații, după părerea mea, în zona procuraturii, în zona judecătorilor, în celelalte zone ale sistemului juridic. Cred că s-au îndeplinit câteva condiții cumulative, inclusiv politicul s-a decredibilizat total. Politicul și-a pierdut încrederea publicului, niciodată nu am avut așa ceva...

- E logic. În momentul în care un sfert din Parlament are probleme cu Justiția, cu miniștrii arestați și condamnați poți să faci un guvern, nu este normal să existe acest efect negativ?

- Este normal.

- Ei s-au decredibilizat în rând cu societeta românească, dar pentru ei, acuma, procesul este mult mai abrupt.

- Este mai abrupt, este un cerc vicios, care se autoalimentează. Dar, dincolo de asta, nu corupția este principalul lucru pentru care politicienii sunt...

-...Este circumstanță agravantă.

- Dar oamenii spun că nu-i interesează de comunități, că își promovează numai interesele lor. Nu neapărat de corupție, că nu își țin promisiunile electorale pe care le-au făcut... că sunt demagogi... Sigur, este circumstanță agravantă faptul că ești panotat ca și corupt. Pus într-un insectar, ca și corupt.

- Spuneați „Ce instituții mai pot să fie pilon pentru apartenența comună? Ce instituții pot crea identități și care pot întări legăturile dintre noi sau dintre noi și România, în condițiile în care 80% dintre români declară că sunt mândri că sunt români, însă doar puțin peste 30% au încredere în statul român”. Dacă ne uităm la cei 30% care au încredere în stat, o să descoperim că vorbim de instituții de forță: Armată, Jandarmerie, DNA, SRI.

- Iar vârsta celor care sunt în 30% este, de regulă, peste 50 de ani. Deci este o generație pierdută, practic.

- Lasă acest segment loc pentru tendințe extremiste?

- În mod normal, acest loc gol lăsat între aceste instituții de forță, care sunt instituții de siguranță psihologică, deci ar trebui să le scoatem în mare măsură din calculul celorlalte instituții, care sunt funcționale... deci lasă loc pentru reformarea unor mișcări, inclusiv pentru mișcări extremiste, în viitor. Cred că acuma suntem un popor foarte cuminte. Nu am trimis parlamentari extremiști în Parlamentul European...

„Nu poți să dai unui ministru salariu 800 de euro”

- Dan Andronic: Nu mai avem partide extremiste.

- Vasile Dâncu: A fost unul din clivajele importante până în anul 2000, acesta dintre români și străini, sau dintre trădătorii din interior, UDMR-ul fiind dușmanul clasic, țapul ispășitor. Acum, în mod normal, instituțiile în care ar trebui să crească încrederea, pentru ca statul să câștige coeziune, sunt instituțiile culturale, de educație, instituțiile medicale. Acestea dau coeziune unei societăți, celelalte sunt instituții de conflict. La noi, problema este retragerea din spațiul public. Creșterea încrederii în familie, de exemplu. Sunt 88% dintre români care se retrag în familie.

- Bănuiesc că vă gândiți în sensul dispariției comunității, pentru că familia se contrapune comunității.

- Oamenii nu au încredere în ceilalți și în instituții, nu au capital social. Lipsa noastră de performanță vine și din incapacitatea de a lucra împreună. Uitați, coalițiile politice nu rezistă.

- Am avut în România situația în care toată lumea guverna cu toată lumea și este foarte complicat să vii să spui: eu aș vrea să fac altceva. Pentru că acel altceva ai avut ocazia să-l faci. De aici nu vine o lipsă de credibilitate a clasei politice?

- Faptul că s-au încercat toate formulele este un handicap. Am făcut un studiu acum câțiva ani: 64% dintre oameni au votat cel puțin două partide. Toți au încercat toate variantele. M-am uitat la programele partidelor din ultimii ani. Seamănă. Dacă aș face un test cu șefii partidelor și le citești jumătate de pagină: nu recunoaște dacă este din programul lui sau din...

- Avem exemplul de zilele trecute: Guvernul Ponta a nunțat măsuri fiscale, a fost criticat de guvernul din umbră Predoiu, după care Predoiu a anunțat scăderea TVA-ului cu un punct în minus față de PSD.

- Dincolo de faptul că l-a coborât sub nivelul PSD-ului, era și cel diferențiat care e numai de stânga.

- Populism?

- Este o formă de populism. Ține și de faptul că din partidele noastre au dispărut intelectualii, strategii, ideologii.

- Spuneți că s-a trecut din sfera profesioniștilor în sfera pragmaticilor.

- Au venit în guvern oameni care avea firme, ca să-și apere capitalul, față de cel străin, probabil, pentru că deja se dezechilibrase sistemul de proprietate, cele mai multe firme aveau capital străin. Aceștia au intrat direct în politică, să-și protejeze interesele. Și-au protejat și interesele personale, probabil, și de aici și scandalurile de corupție de acuma care vin cumulativ din 2005... EADS sau Microsoft. Eu zic că este o etapă istorică, poate chiar necesară. Nu avem resurse intelectuale ca să mergem mai departe, nu avem resurse ca să facem un nou proiect de societate.

- S-ar putea ca oamenii să simtă nevoia să se retragă. Fenomenul melcului: bagi capul în cochilie.

- Cred că o parte din intelectualitatea românească s-a retras din zona politică din mai multe motive. O dată, din lipsă de resurse pentru cel care ocupă o poziție de genul acesta. Nu poți să îi dai unui ministru un salariu de 800 de euro.

După lovitura de la prezidențiale, Victor Ponta a devenit politician

- Dan Andronic: Are vreo șansă să termine mandatul Victor Ponta, ca premier?

- Vasile Dâncu: Aici vreau să vă răspund din două perspective. Statistic vorbind, dacă ne uităm la actuala situație din Parlament, are șanse formale de a rămâne în tot acest mandat, de a-l duce până la capăt. Pe de altă parte, cred că rămânerea la guvern ține și de alte lucruri. Ține de voința de putere a lui și de voința lui.

FOTO: Vasile Dâncu

- Credeți că mai are resurse interne?

- Nu are foarte multe resurse interne, dar sper să-și revină. Ponta, odată cu alegerile, cu această lovitură teribilă pe care a luat-o, nu pentru că nu se aștepta și nu vedeau și cei din jurul lui, a devenit în sfârșit politician.

- Când ați văzut că va pierde Ponta alegerile? În sondaje vorbesc.

- În sondaje am avut niște semne în week-endul de dinaintea alegerilor.

- Până atunci nu s-a văzut...

- Nu, până atunci nu s-a văzut. A fost o sincopă a simpatiei față de el. Nu îmi venea să cred pentru că nu avea niciun antecedent și după-aceea...

- Nu era legat de scandalul votului din Diaspora?

Era legat de scandalul din Dia spora, însă parcă se trecuse peste câteva zile. A fost o chestiune remanentă în mintea oamenilor. Facebook-ul și Diaspora au alimentat continuu și tăcut, probabil, aceste lucruri, iar explozia a avut loc duminică. Ne-am dat seama de la prima măsurare de la exit-poll că distanța era totuși prea mică, doar 18 procente.

- E vorba de celebra foarfecă care se strânge pe parcursul zilei?

- Exact, care se tot strânge. Și ne-am dat seama că se va strânge...

- Câte puncte avea în față?

- 18 puncte.

- Nu a fost suficient?

- Nu, în mod normal trebuia 24 puncte la 55% prezență și la prezența asta ar fi fost 26. Era o prezență care era greu de anticipat. Oamenii au mers așa cum au spus în sondaje.

- Nu a anticipat nimeni...

- Nu. De data aceasta au mers cum au zis, ceea ce mi s-a părut un lucru teribil. De ce spuneam asta? Are nevoie să-și reconstruiască susținerea din partid. Ar trebui făcut un Congres, trebuie să-și regăsească forța de a comunica, de a fi prezent în mijlocul partidului și de a-l conduce în această luptă.

- E un partid care, mai mult decât celelalte, primește lovitură după lovitură.

- Și ceilalți primesc, dar la PSD nu mai ai nimic de pierdut în acest moment.

- La PSD loviturile au fost mai multe și mai dese, că întotdeauna au fost cei mai mari și implicați.

- În momentul ăsta eu cred că PSD trebuie să vină cu un proiect alternativ. Cu forță.

- Un proiect care să spună ce? Că sună bine. Dacă dl Ponta vă întreabă: „Dl. Dâncu, dați-mi și mie o idee. Una Nu aia cu TVA-ul că e luată”.

- Pot să vin cu foarte multe.

- Ce ar trebui să spună? Că e partidul schimbării, al noii generații? Eu, sincer, nu găsesc...

- Ar trebui să valorifice, în comunicare, rezultatele pe care le-a obținut în trei ani de guvernare. Această macrostabilitate care există la noi, cu toți indicatorii. A apărut un nedrept clasament, unde la economiile dezechilibrate a fost inclusă și România. Pentru ce criterii?!

- Ce a declanșat procedura de sancționare a României pentru economie dezechilibrată.

- Ați văzut că toate criteriile erau îndeplinite, în afară de criteriul că n-am făcut acordul cu...

- Investiții și acordul cu FMI...

- Exportul ține de structura economiei noastre. Firmele micuțe sunt ale noastre și firmele mari exportă acolo, la firma mamă, și rezultatele se repercutează, evident, datorită structurii economice, asupra noastră. A fost nedreaptă asta. Ponta s-a integrat cu modul în care a făcut economie până acum-nu a făcut economie socială 100%- s-a integrat în toți parametrii europeni. Dece există această inhibiție de a nu vorbi în spațiul public? De exemplu, în situația asta în Parlament nu am văzut o poziție consistentă a partidului la numirea șefului SRI. Faptul că a fost votat șeful SRI de o majoritate puternică nu este un lucru rău, când în afara țării avem un conflict aproape de graniță, să arătam un element de unitate națională. Asta a fost bun.

- Credeți că a avut la bază o negociere?

- Nu cred că a avut la bază o negociere, ci o supunere necondiționată a tuturor forțelor politice, dar acum în cadrul politic există Klaus Iohannis care este un personaj care a fost ridicat în încrederea publică...

- Are 65%...

- Da, de relația cu poporul directă, să zicem așa.

- E eroul poporului.

- Exact. Celelalte partide politice nu există în acest moment.

„George Maior, în viitor, cu siguranță va face politică . Are o imagine bună”

- Dan Andronic: Ce părere aveți de faptul că noul șef al SRI, Eduard Hellvig, a anunțat axa București-Berlin- Washington, eliminând Marea Britanie? Vi s-a părut chiar așa un semnal catastrofic?

- Vasile Dâncu: Nu ştiu. Nu am studiat asta cu atenţie. Nici nu mă pricep foarte bine la geopolitică. Cred că era un interviu mai vechi. ..

- Era un articol de pe blog sau ceva de tipul acesta.

- Era un articol mai uşor în care, probabil, nu simţea responsabilitatea pe care ar simţi-o acum. Dacă îl întrebăm acum pe directorul SRI dacă mai susţine acest lucru, nu cred că îl va putea susţine. Va spune că va rămâne şi Berlin în zona noastră, dar că nu poţi să elimini Londra din această axă.

- Aveți o relație foarte apropiată cu domnul George Maior. Cum vedeți viitorul lui? În PSD? În afara lui? Într- o instituție a statului din noi? Scriind cărți?

- George Maior este un asset în politic, important pentru clasa noatră politică. Sper că nu se va lăsa folosit în proiecte minore, în viitor, şi nu cred. Nu are această tendinţă. Evident că este un moment în care s-a apucat să scrie.

- Sper că romane.

- Merge la Universitate. Face cursuri, predă. Se ocupă de Academia de Studii Militare, dar, în viitor, cu siguranţă că va face politică, probabil că va face politică. Are o imagine bună, este privit, şi înăuntru, şi afară, ca fiind un om echilibrat, cu o gândire strategică, ceea ce lipseşte la noi. Suntem o societate fără strategie, cu o gândire strategică mai degrabă mioapă şi cred că este un om important pentru noi.

- Dar de ce ne lipsesc acest tip de think tank-uri care există, mai ales că suntem o țară importantă din punct de vedere strategic?

- Ceea ce încerc eu să construiesc, spre exemplu, prin „Sinteza” – care este o revistă de cultură şi gândire strategică -şi proiectele pe care le avem cu această revistă, de a face colocvii mai departe, discuţii în ţară, de a trasnforma într- un colegiu invizibil, cum se spune, asta poate fi un început în România.

- Dar rolul unui think tank este acela de a corecta sau de a ajuta statul până la urmă.

- De a face proiecte, de a aduce soluţii.

- Ceea ce nu poate statul să facă, pentru că oamenii din cadrul statului, funcționarii, trebuie să semneze, trebuie să se ocupe de partea practică a guvernării și undeva în exteriorul instituțiilor statului trebuie să fie niște oameni care gândesc. Nu știu. Poate să proiecteze strategii pentru Ministerul Apărării, pentru Ministerul Educației, ș.a.m.d. Nu există.

- În acest moment, din păcate, la noi există foarte puţini. Nu există. Politicienii români nu au înţeles că nu pot să facă totul la ei în laboratorul lor sau într- un birou care este deschis toată ziua la birocraţie nu ai cum să gândeşti. Nu au înţeles că oamenii politici care au ieşit o dată din sistem, americanii şi ceilalţi îi trimit în aceste zone, îi ţin informaţi continuu şi le folosesc inteligenţa şi capacitatea lor creativă.

- Experiența...

- Şi experienţa lor, evident. La noi acest lucru nu s-a întâmplat. Probabil că, văd tot mai multe iniţiative şi la noi, Clubul România, spre exemplu, încercăm noi, cu Sinteza, avem şi alţii. Încep să se grupeze tot mai mult oamenii din universităţi, ca un fel de substitut la politică, pentru că nu mai vor să mai meargă în politică şi atunci aceasta este tot o formă de a lucra în spaţiul acesta al angajamentului public.

Traian Băsescu poate construi în jurul său un pol de putere

- Dan Andronic: Dvs îmi spuneți cu totul altceva și vestea proastă este alta: pe lângă Klaus Iohannis nu există un alt lider politic?

- Vasile Dâncu: Asta este o șansă.

- V-am vorbit înainte de Laura Codruta Kovesi. Este o consecință pentru că știți cum e, ca în economia de piață: niciun loc nu rămâne neocupat.

- Sigur, dar pentru ca să se ocupe spațiul acela public trebuie să încerce foarte mulți pentru ca unul să reușească.

- Cred că li se pare ușor riscant.

- Nu știu, dar asta înseamnă că trebuie să schimbăm clasa politică, să introducem noi variante. Nu știu dacă varianta cu venirea unor noi partide va fi cea care va salva asta pentru că poate vom avea și efecte perverse, în sensul unei fărâmițări a spațiului politic, dar, pe de altă parte, și aceste partide politice tradiționale trebuie să arate că există. Poate așa cum s-a trezit Biserica acum, când era să li se scoată religia din școală, am văzut Biserica ieșind...

- Făcând o campanie de comunicare publică.

- O campanie de comunicare perfectă!

- Așa se face.

- S-au trezit, poate se trezește și credința, poate se trezesc și politicienii, speriindu-se că îl lasă acolo singur pe Klaus Ioahnnis. Eu cred că acest lucru nu este bine, nici pentru democrație, nici pentru Klaus Iohannis, pentru că este greu să te menții ca un individ puternic fără să dai bătălii.

- Fără să ai dușmanul.

- Da, fără să ai dușmanul.

- Pe cine vedeți opunându- i-se lui Klaus Iohannis? Traian Băsescu?

- Traian Băsescu este întro situație acum care nu este foarte bună pentru a reîncepe viața politică. Scandalul acesta care este legat de oameni cu care a colaborat, un fel de distrugere a modelului Băsescu, care vine datorită scandalurilor celelalte, Microsoft. S-au petrecut în perioada...

- S-au petrecut și în perioada domniei sale.

- Și în perioada domniei sale. Ori, asta face să dispară lucrurile bune pe care le-a făcut.

- Dar nu avem tendința de a particulariza mult prea mult? Pentru că ar trebui să vorbim despre instituții, nu despre oameni...

- Și chiar aceste lucruri sunt o victorie, până la urmă, a construcției instituționale.

- A instituțiilor, până la urmă.

- Da, dar asta o să se observe mai puțin. Poporul este mai ingrat în asemenea situații.

- Măcar noi între noi, așa...

- După părerea mea, Traian Băsescu, dacă trece neatins de aceste scandaluri, poate construi în jurul domniei sale un pol de putere. Nu știu dacă un pol major de la început. Un pol între cele două. Ar putea să constituie un pol. Dar, în anii următori se poate constitui un pol de putere, format din societate civilă și alte tipuri de agregări, care să concureze cu partidele tradiționale.

- Vă gândiți la partidul M10?

- Partidul Monicăi Macovei s-a constituit de la început ca foarte de nișă și cred că aceasta este una din greșeli. Chiar numele acesta, M10 nu este un nume jurnalistic...

- Nu prea îți spune nimic....

- Nu cred că îl poți traduce la țară, să le explici oamenilor că nu este o linie de metrou, de exemplu.

- De autobuz sau de rată, ce au pe acolo.

- Cred că proiectul Monicăi Macovei este un proiect viabil, pentru un partid de nișă, care să facă 7% la un moment dat, 100% urban, care să nu meargă în mediul rural și care să fie reglator în discurs, care să vină numai cu discursul justițiar. Nu o văd pe Macovei pliabilă la un alt tip de rol, de discurs. Nu poți să transmiți numai discursul acesta justițiar și să crezi că vei obține majoritatea de 51%, pentru că oamenii și nevoile oamenilor sunt diverse. Trebuie să construiești un alt tip de personaj, dânsa rămâne într-un stereotip, acesta este rolul pe care îl poate juca și foarte bine că joacă cinstit, spune ceea ce știe să facă. Eu cred că este un final al sistemului politic în acest moment și toată lumea caută.

- Final al sistemului politic în ce sens?

- În sensul ideologic, pentru că s-au amestecat ideologiile, nu mai există nimic, nu mai există structura, n-ai un sistem politic. Totul este amestecat, este demagogie.

- Când vorbim de o vânătoare, mistrețul nu se mai uită că căprioara e de stânga, funcționează cel care fuge mai repede și care scapă de glonț. Clasa politică, din punctul ăsta de vedere, este acum în bătaia puștii, nu cred că mai sunt interesați de ideologie.

- Dar asta nu înseamnă că se destructurează un partid, înseamnă că toate partidele nu își meritau statutul, dacă procurorii i-au speriat atât de tare, încât și-au uitat ideile.

- Credeți că nu sunt speriați?

- Clasa politică este speriată și are motive, dar eu nu cred că această situație, să spunem, se va repercuta puternic asupra modului în care vor merge partidele mai departe. Dincolo de asta, partidele tradiționale vor încerca să conserve ceea ce au. Potențialul de schimbare din interior al partidelor este foarte mic. Îi ajută sigur DNA în faptul că scoate anumiți elefanți.

Nu este exclus ca Iohannis să aibă două mandate

- Dan Andronic: Cum proiectați mandatul lui Iohannis?

- Vasile Dâncu: Primul mandat probabil va fi un mandat de adaptare la ceea ce se întâmplă în România.

- Deci îl vedeți președinte două mandate?

- Nu este exclus. Dacă nu se recompune clasa politică până în 2016 într-o variantă bipolară, dacă nu în variantă cu o mai mare extensie de polaritate, atunci ar putea să ia şi două mandate. Ţine, însă, de activitatea domniei sale. (...) Iohannis, aşa cum a început, este prudent, am impresia că este supraraţional din acest punct de vedere şi un singur lucru l-ar putea încurca: un insucces al partidului domniei sale.

- Al PNL?

- Al PNL. Marele sau noul PNL, cum se numeşte, nu va reuşi să obţină o omogenitate destul de bună pentru că încă este format din două bucăţi.

- Traian Băsescu, la un moment dat, a reușit să creeze un drum paralel cu partidul. Din când în când ele se intersectau, e adevărat.

- S-a întâmplat în al doilea mandat, mai de grabă decât în primul. Pentru a fi susţinut, un preşedinte are, totuşi, nevoie de o mare forţă politică în spate, chiar dacă există iluzia că un preşedinte ar putea să fie preşedintele poporului, prinţesa inimilor. Este o iluzie să crezi, şi nu cred, îşi închipuie Iohannis că poate rămâne singur, imaculat, fără să fie susţinut de partid. A şi spus, de fapt, că vrea să lucreze în parteneriat cu partidul.

- Deci îl vedeți președinte două mandate.

- Nu pot să fac o asemenea presupunere pentru că suntem la începutul primului mandat. Depinde de cum va merge România. Aşa cum de la preşedinte România cere lapte, miere, job-uri, tot ceea ce nu poate face preşedintele. Dacă se deteriorează situaţia, nivelul de trai, dacă intrăm într-o nouă criză, atunci preşedintele este de vină. Este ingrat mandatul de preşedinte în România. Am scris un text despre neputinţele oricărui preşedinte din România. Şeful statului are puţine prerogative, dar are pentru el o cerere fantastică de responsabilitate şi nu are mijloace pentru asta. În acest moment, am senzaţia că toată lumea răspunde perfect la ceea ce le cere Klaus Iohannis. Este un efect de acceptare totală. Şi în Parlament şi în restul clasei politice, Guvernul.

- S-a întâmplat, dacă îmi aduc bine aminte, și cu Emil Constantinescu în primul an.

- Exact aşa s-a întâmplat. S-a întâmplat asta şi cu Traian Băsescu la început, chiar dacă el îl avea pe Adrian Năstase în partea cealaltă, un contestatar puternic în acel moment, dar asta nu înseamnă că poţi mai departe să mergi foarte multă perioadă în această variantă. Vom vedea. Este mult imprevizibil în viaţa politică de la noi.