Vasile Bănescu îndeamnă tinerii României să nu uite de istoria recentă a țării: „Nu avem voie să-i uităm pe oamenii care au fost stâlciţi în bătaie de Securitate”

Vasile Bănescu îndeamnă tinerii României să nu uite de istoria recentă a țării: „Nu avem voie să-i uităm pe oamenii care au fost stâlciţi în bătaie de Securitate” Sursa: Facebook/ Nihil Sine Deo

Vasile Bănescu, cel care este purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, îndeamnă tinerii României să nu facă uitată istoria recentă a țării, când mulți dizidenți români din perioada comunistă au suferit grele suplicii din pricina Securității. Contextul declarației sale este dat de un eveniment de lansare a unor volume autobiografice, autorul lor fiind profesorul Alexandru Teodorescu.

Vineri, 3 iunie 2022, a avut loc lansarea volumelor autobiografice „Celula de minori. Cinci ani în temniţele şi lagărele de muncă forţată ale României comuniste", alături de „Tenebre şi lumini. În pânza de păianjen a Securităţii", ambele semnate de Alexandru Teodorescu, fost profesor la Liceul „Matei Basarab" din capitală.

Istoria recentă nu trebuie uitată, transmite Vasile Bănescu

„Nu avem voie să uităm, este ideea de la care porneşte o asemenea carte („Celula de minori" n.a.), ca şi urmarea ei. De ce nu avem voie să uităm? Pentru că nu uităm un adevăr teoretic, care a stat în miezul comunismului ca ideologie.

A uita înseamnă a-i uita pe oamenii care au fost stâlciţi în bătaie, cărora li se scoteau dinţii, care erau spânzuraţi de păr ca Elisabeta Rizea într-un beci al Securităţii, care erau bătuţi până leşinau, care erau călcaţi în picioare, care erau încurajaţi să se tortureze unii pe alţii în temniţe, care ajungeau să mănânce lături şi nu mâncare", amintește Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, invitat fiind la evenimentul cultural.

Ne puteți urmări și pe Google News

1989, anul surpării unui sistem diabolic

Cărțile lui Alexandru Teodorescu descriu o realitate a răului, spune Bănescu, într-o vreme în care Securitatea, ca poliție politică de stat a încercat să scoată la suprafață tenebrele minții umane.

„Citiţi această carte şi veţi vedea până unde poate coborî omul în abjecţie. E vorba de torţionarii creaţi de un sistem în care Diavolul era la el acasă. Citiţi aceste cărţi şi veţi înţelege că cei care au supravieţuit şi au decis că nu trebuie să uităm ce s-a întâmplat atunci merită tot respectul nostru şi iubirea noastră fie şi de la distanţă, pentru că sunt oameni datorită cărora, prin lupta cărora, chiar învinşi cândva ca oameni care au participat la o bătălie, au contribuit în timp, aceşti oameni, cei mai frumoşi moral dintre noi, la ceea ce în 1989 în sfârşit s-a întâmplat, adică învingerea, surparea unui sistem diabolic, inuman, precum a fost sistemul comunist, care izgonea din comunitate curajul, demnitatea şi instala în locul lor laşitatea, delaţiunea, frica, întunericul de toate felurile.

Evident, era izgonit Dumnezeu şi credinţa, era instalat ateismul şi răutatea care iradiază dintr-un om care nu crede în nimic şi despre care Victor Hugo spunea că e capabil de orice", a mai adăugat Bănescu.

Cine este autorul Alexandru Teodorescu

Autorul volumelor invocate anterior se năștea în anul 1941, la București. A urmat cursurile la Liceul „Matei Basarab", acolo unde avea să predea ani mai târziu.

La finele anilor de liceu, Teodorescu se alătură Frontului Eliberării Naţionale, o organizație anticomunistă formată din 13 membri -elevi de liceu- ce a funcționat până în 1959, când toți tinerii au fost arestați, acuzați de uneltire împotriva ordinii sociale și numiți „bandiţi contrarevoluţionari" în articolele publicate în „Scânteia tineretului", între anii 1959 şi 1960.

În mai 1959, elevii au primit condamnări la muncă silnică între 5 și 23 de ani, însă din aprilie 1964 pedepsele le-au fost comutate, fiind eliberați.

Trecutul nu trebuie să se mai repete, spune Alexandru Teodorescu

După acest episod traumatizant, Alexandru Teodorescu se angajează ca salahor și reușește să absolve liceul, iar mai apoi urmează studii universitare de limba engleză la Universitatea din Bucureşti, limbă pe care avea să o predea la  Liceul "C.A. Rosetti", dar și la Liceul „Matei Basarab".

Din 1977, Teodorescu pleacă în Germania, studiază limba franceză, iar mai apoi va preda limbile engleză și franceză la Liceul Catolic Bischof-Neumann-Schule din Konigstein im Taunus.

„Am scris cărţile pentru voi, pentru a împiedica ca trecutul să se repete. Aceste două cărţi sunt maşina timpului. Când le citiţi, călătoriţi în trecut, dar fiindcă ne-am cunoscut vă va fi uşor să reveniţi în prezent. (...) Voi, dragii mei elevi, sunteţi speranţa acestei ţări. Am repetat de o mie de ori, dar o fac încă. Sunteţi o generaţie foarte bine pregătită, sunteţi la un liceu extraordinar, un liceu care vă dă posibilitatea să fiţi voi înşivă", a declarat autorul Alexandru Teodorescu, elevilor de la liceul „Matei Basarab", conform Agerpres.