Sorin Ilieșiu, co-autor al documentarului „Apocalipsa după Cioran”, a depus, astăzi, o plângere la Parchetul General, cerând investigarea felului în care au fost transferate manuscrisele filosofului în Franța, înainte de a fi puse la vânzare, la casa de licitație „Binoche et Giquell”.

Într-un comunicat transmis presei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie precizează că sesizarea penală transmisă în cursul zilei de astăzi este datată Bucureşti, 12.04.2011, nesemnată şi atribuită „numitului Sorin Ilieşiu, coautor - împreună cu Gabriel Liiceanu - al filmului documentar de lung-metraj Apocalipsa după Cioran, prezentat de ICR-Paris, ICR-Madrid, ICR-Stockholm, ICR-Budapesta, ICR-Berlin, ICR-Viena, ICR-New-York cu ocazia centenarului Cioran”. „Obiectul sesizării îl reprezintă «arhiva personală a lui Emil Cioran - din perioada română a vieţii şi operei sale», aceasta fiind transmisă Secţiei de urmărire penală şi criminalistică pentru a proceda conform normelor procesual penale aplicabile în materie”, se arată în comunicat. Misterul din jurul vânzării manuscriselor lui Emil Cioran începe să se risipească. Eleonora Cioran (83 ani), cumnata filosofului, a recunoscut, ieri, într-un dialog telefonic purtat cu EVZ, că ea este cea care a înstrăinat documentele din perioada românească a scriitorului. Săptămâna trecută, cu două zile înainte de licitaţia organizată la Paris, vârstnica refuzase convorbirea cu EVZ, zicând că "nu e interesată de subiect, fiind bătrână şi bolnavă". Eleonora Cioran a vândut, Laurence Tacou a cumpărat

Cea care a cumpărat respectivele documente de la Eleonora Cioran este Laurence Tacou – directoarea Editurii L’Herne – una dintre casele editoriale pariziene care publică titluri ale lui Emil Cioran în Franţa. Laurence Tacou este fiica lui Constantin Tacou – originar dintr-o familie macedo-română, ex-director al Editurii L’Herne şi bun prieten cu Emil Cioran. "Doamna Tacou a venit la mine în vara anului trecut şi şi-a luat documentele pe care le-a dorit. După un timp, mi-a trimis nişte bani prin poştă: m-a răsplătit pentru acele manuscrise. Suntem prietene. La începutul anilor 1990, împreună cu soţul meu (Aurel Cioran - n.r.) am făcut excursii prin Franţa, alături de ea şi de tatăl ei", spune Eleonora Cioran, păstrând însă discreţia în privinţa sumei primite de la directoarea Editurii L’Herne. "Acuma, n-o să-mi cereţi să vă spun şi câţi bani mi-a dat! Mi-a dat o sumă modică". UPDATE: Invitată, aseară, prin telefon, la emisiunea "Evenimentul zilei" de pe B1TV, Eleonora Cioran şi-a schimbat declaraţiile faţă de cele date EVZ cu doar câteva ore mai devreme. Cumnata filosofului a susţinut, la emisiunea realizată de Robert Turcescu şi Ion Cristoiu, că Laurence Tacou i-ar fi sustras documentele din casă. Reamintim că, iniţial, Eleonora Cioran a spus că n-a vândut niciun document, apoi că le-a vândut pe-o sumă modică, apoi că i-au fost furate din casă.

Parada franceză a manuscriselor

Cu trei săptămâni înainte de licitaţie, o parte dintre aceste documente au fost prezentate publicului larg de către Laurence Tacou, în cadrul unei expoziţii organizate în colaborare cu Primăria Arondismentului 6 din Paris. Expoziţia a purtat numele "Emil Cioran: O tinereţe crepusculară" şi a fost deschisă timp de cinci zile, între 15 şi 19 martie. Într-un interviu acordat televiziunii France 3 – cu ocazia vernisajului acestei expoziţii - Tacou a fost filmată ţinând în mână paşaportul tânărului Emil Cioran şi făcând o succintă descriere a felului în care filosoful s-a rupt de România şi s-a stabilit în Franţa. Expoziţia a constat în prezentarea a numeroase manuscrise, diplome şi acte din tinereţea filosofului, Primăria Arondismentului 6 fiind unul dintre organizatorii evenimentului deoarece adresa la care Emil Cioran a locuit până la sfârşitul vieţii – Strada Odeon nr.21 - se găseşte pe teritoriul acestui arondisment. Informaţii suplimentare despre această manifestare, inclusiv ştirea video de pe France 3, sunt disponibile pe blogul Editurii L'Herne. Sintetizând, Laurence Tacou a cumpărat manuscrisele de la Eleonora Cioran în vara lui 2010 şi încă era în posesia lor la jumătatea lunii martie 2011 - cu trei săptămâni înainte de licitaţie. Potrivit unui comunicat de presă transmis de Ministerul Afacerilor Externe, vânzarea documentelor prin intermediul casei "Binoche et Giquello" a fost programată dinainte de luna martie.

Paşaportul prezentat de Laurence Tacou (foto 2), în faţa camerelor Canalului France 3, în data de 14 martie 2011, are aceeaşi serie cu cel din vitrina Hotelului Drouot (foto 1) - locul unde s-a ţinut licitaţia din 7 aprilie 2011

Laurence Tacou, cap de afiş pentru Ambasada României În calitatea sa de editoare a lui Cioran, Laurence Tacou a fost prezentă la un eveniment pe care Ambasada României din Franţa a marcat o sută de ani de la naşterea filosofului. Pe 8 aprilie – la o zi după licitaţie – a fost co-organizatoarea unei mese rotunde "Emil Cioran", împreună cu ambasadorul României din Franţa, Bogdan Mazuru. Masa rotundă a avut loc la sediul Ambasadei Române. Pe 27 martie 2010, Tacou a fost invitata Institutului Cultural Român la salonul de carte din Paris, unde a fost prezentă cu număr din colecția Cahiers de l'Herne dedicat lui Emil Cioran.

Afişul evenimentului organizat de Ambasada României împreună cu Laurence Tacou

Editura L’Herne a publicat până acum nouă titluri Cioran, printre care şi o antologie de texte critice semnate de diverşi autori, având în centru figura filosofului. Această antologie a apărut în 2009 şi face parte din colecţia "Cahiers de L’Herne" – cea mai respectată colecţie din portofoliul casei editoriale. Numele lui Laurence Tacou a fost cap de afiş al ambelor evenimente patronate de instituţiile române.

Contactat de EVZ, Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român, nu a răspuns la telefon. Prezentă în sala în care a avut loc licitaţia din ziua de 7 aprilie, Laurence Tacou a negat în faţa presei române faptul că ar fi avut de a face cu vânzarea manuscriselor Cioran - informaţie publicată săptămâna trecută de adevarul.ro. Suspiciunile manifestate de mai mulţi cercetători francezi ai manuscriselor lui Cioran o indicau, încă de săptămâna trecută, pe Laurence Tacou drept beneficiara vânzării documentelor. ULTIMA ORĂ

Laurence Tacou: Eleonora Cioran mi-a vândut documente cu 36.000 de euro

"Declaraţiile făcute în presa română de către doamna Eleonora Cioran şi fiul ei Şerban Stavrescu care le acuză pe doamnele Laurence Tacou şi Gina Puică de escrocherie şi de furtul manuscriselor lui Emil Cioran pun grav în cauză onoarea şi reputaţia lor. În consecinţă ele doresc să facă următoarele precizări", susţine Laurence Tacou în începutul unei scrisori în care explică faptul că i-a plătit Eleonorei Cioran 36.000 de euro pe manuscrisele lui Cioran.

Redăm integral scrisoarea trimisă către Evenimentul Zilei de editorul francez: Se cuvine înainte de toate să amintim că, de-a lungul anilor, doamna Tacou a apărat drepturile doamnei Cioran asupra operei lui Emil Cioran şi că a obţinut pentru aceasta din urmă ca drepturile de autor asupra operei lui Cioran să-i fie plătite cu regularitate. În ceea ce priveşte relaţia lor, în anul 2009 doamna Cioran i-a adus la cunoştinţă doamnei Tacou că este în căutarea unui cumpărător pentru documentele de familie pe care le avea în posesie – diverse manuscrise în română ale lui Cioran precum şi documente personale şi alte documente ca diploma de bacalaureat, licenţa şi paşaportul filosofului – precizându-i acesteia că a propus în zadar de-a lungul anilor vânzarea întregului pachet de documente diverselor instituţii culturale române şi că acestea au refuzat achiziţia. Ea a trimis o listă a acestor documente doamnei Tacou care, la rândul ei, a trimis-o unor experţi parizieni pentru evaluare. Evaluarea nu depăşea pentru ansamblul documentelor suma de 35 - 40.000 de euro din cauză că, pe de o parte, documentele în limba română sunt greu de vândut în Franţa, şi pe de alta pentru că unele manuscrise erau incomplete. În august 2010, la solicitarea insistentă a doamnei Cioran, doamna Tacou a vizitat-o la Sibiu şi i-a cerut doamnei Gina Puică, care la rândul ei se afla în România din motive personale, să se alăture întrevederii cu scopul de a se consulta cu aceasta asupra documentelor menţionate şi, eventual, să i le traducă. Pe 10 august 2010 doamna Cioran, în prezenţa fiului ei Şerban Stavrescu, care dorea să încheie fără întârziere această cesiune pentru suma de 36.000 de euro, a semnat actul de vânzare a întregului pachet de documente în prezenţa câtorva martori, în special verişoarele ei şi asistenta acesteia, doamna Popa Viorica. La cererea expresă a domnului Stavrescu, doamnele Gina Puică şi Popa Viorica şi-au pus în clar semnătura în calitate de martori pe actul de vânzare, semnat în prealabil de doamna Cioran, act care conţinea lista manuscriselor şi documentelor cesionate. Ansamblul documentelor a fost predat doamnei Tacou de către doamna Cioran şi domnul Stavrescu. Câteva albume conţinând diverse corespondenţe care ar fi putut fi totuşi achiziţionate au fost lăsate la dispoziţia doamnei Cioran, suma pretinsă de doamna Cioran fiindu-i vărsată prin virament bancar de la Paris. Nicio reclamaţie nu a fost formulată de doamna Cioran sau de fiul acesteia până la vânzarea prin licitaţie publică a acestor documente, pe 7 aprilie 2011, vânzare care a atins într-adevăr preţul record de 406.000 de euro, spulberând toate estimările, mulţumită pasiunii şi generozităţii cumpărătorului, care s-a angajat public să le doneze Bibliotecii Academiei Române. De atunci, doamna Cioran şi fiul ei, domnul Stavrescu, le acuză deschis pe Laurence Tacou şi Gina Puică în toate mediile (şi chiar se contrazic frecvent) de furt, de escrocherie sau de abuz de încredere. Dacă vor continua cu aceste acuzaţii, doamnele Laurence Tacou şi Gina Puică îşi rezervă dreptul de a declanşa împotriva lor o acţiune în justiţie pentru restabilirea adevărului şi pentru a-şi apăra onoarea şi reputaţia. UPDATE: Aflat în Africa de Sud, Horia-Roman Patapievici a transmis, prin SMS, reporterului „Evenimentului zilei” că „nu o cunoaște pe Laurence Tacou”, adăugând că „numele meu apare alături de oricare din editorii cu care ICR a colaborat. Cahiers de l'Herne a primit finanțarea ICR pentru numărul Cioran”. Cât îi rămâne vânzătorului

Criticul de artă Pavel Şuşară a explicat pentru EVZ că, în cazul licitării unor obiecte de artă, organizatorul - casa de licitaţii - percepe de la vânzător aproximativ aceleaşi taxe cu cele percepute de la cumpărător. În speţă, dacă omul de afaceri care a cumpărat manuscrisele, George Brăiloiu, a trebuit să plătească speze de 25% din suma licitată, vânzătorul ar trebui să plătească aproximativ o sumă identică. În cifre absolute, 100.000 de euro. Altfel spus, din cei 406.000 de euro încasaţi la vânzarea de joi, 7 aprilie, lui Laurence Tacou i-ar putea reveni aproximativ 300.000 de euro. Comunicat ICR: ”Logica defectă a autorului” Urmare a articolului de mai sus, Institutul Cultural Român a transmis EVZ următorul drept la replică: Institutul Cultural Român îşi manifestă stupoarea faţă de modul total lipsit de profesionalism în care în ediţia on-line din 13 aprilie 2011 a publicaţiei „Evenimentul zilei” este prezentată licitaţia manuscriselor şi obiectelor personale care i-au aparţinut lui Emil Cioran. În cadrul articolului se insinuează cu perfidie că ICR ar fi parte a unor demersuri oneroase, deoarece persoana în proprietatea căreia s-ar fi aflat obiectele oferite spre vânzare, doamna Laurence Tacou, a fost invitată la unele activităţi ale ICR Paris. Afirmaţia este tendenţioasă şi lipsită de orice suport real, cu totul irelevantă pentru subiectul articolului. Este adevărat că dna Tacou a participat la activităţi ale instituţiei noastre, dar în calitate de editor al unei părţi a operei lui Cioran în Franţa şi de organizator al unor manifestări avându-l drept subiect pe marele filozof şi moralist, şi nicidecum în calitate de proprietară a obiectelor vândute în cadrul licitaţiei. De altfel, ICR nu a avut cunoştinţă nici de faptul că doamna Tacou deţine acele obiecte şi nici de tranzacţiile, presupuse ori reale, dintre doamnele Eleonora Cioran şi Laurence Tacou, acestea fiind nişte activităţi pur private, în care ICR nu avea de ce să se amestece. După logica defectă a autorului articolului, Ionuţ Stănescu, ar fi putut fi indicaţi, la fel de bine, între cei „implicaţi” şi Primăria de sector pariziană de care aparţine dna Tacou, băcanul, coaforul ori controlorul de bilete de metrou sau oricare alte instituţii şi persoane care se întâmplă să interacţioneaze cu doamna Tacou.