Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce își fac apariția de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen, aflat la o altitudine de 678 m, la circa 1 km est de castelul Fürstenberg.
Numele german al fluviului este Donau. Curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării. Dunărea are un bazin de colectare de peste 800.000 km2, care reprezintă 8% din teritoriul Europei, aici trăind 10% dintre europeni.
Rețeaua hidrografică a bazinului dunărean este alcătuită din aproximativ 120 râuri importante. Cel mai lung este Tisa (965 km), afluentul cu debitul cel mai mare este Sava, iar afluentul cu cel mai mare bazin hidrografic este tot Tisa. Doi afluenți importanți au același nume: râul Morava din Slovacia și râul Morava din Serbia.
Pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor cu Imperiul Otoman. „Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e (...) ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” scria George Vâlsan.
Ne puteți urmări și pe Google News
Prima reglementare juridică internațională privind navigarea pe Dunăre poate fi considerată tratatul de la Belgrad, semnat între Austro-Ungaria și Turcia, tratat care permitea austriecilor navigarea pe cursul mediu și inferior al fluviului, aflat pe atunci sub control otoman.
Tratatul de la București, din 1812, încheiat între Rusia și Turcia acorda mai multă libertate de navigare, ceea ce a permis dezvoltarea comerțului pe Dunăre, iar tratatul de la Paris, din 1856, realizează o veritabilă internaționalizare a navigației pe fluviu.
După Primul Război Mondial, la Paris, în anul 1921, a fost elaborat „Statutul definitiv al Dunării”, înființându-se două comisii: Comisia Europeană a Dunării (CED), formată din reprezentanții României, Angliei și Italiei; Comisia Internațională a Dunării (CID), în care intrau, pe lângă statele riverane, și marile puteri membre ale CED.
Prin acest statut, navigația pe Dunăre era pusă de fapt la dispoziția marilor puteri, ceea ce constituia o încălcare a drepturilor suverane ale statelor riverane.
Năstase Anne-Marie Clasa a IX-a A Colegiul Tehnologic „Grigore Cerchez” București Prof. coordonator Nedelea Nicoleta-Doina
Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos:
„Valsând cu Dunărea prin Europa”. Cum văd copiii locul României în UE
Recomandările noastre
