Cu nu prea multă vreme în urmă scriam în aceast spațiu că unul dintre gânditorii politici români pe care îi admir cel mai mult este Valeriu Stoica. I-am citit toate cărțile de analiză politică, le-am remarcat acuratețea ideilor și limpezimea viziunii, le-am verificat valabilitatea soluțiilor în politica românească a ultimelor două decenii.
Marele proiect politic al lui Valeriu Stoica a fost unificarea dreptei. Din anul 2001 când a devenit președintele PNL, și-a îndreptat toată energia și credibilitatea politică realizării unei construcții de dreapta, capabile să contrabalanseze ceea ce exact în aceeași perioadă începuse să devină partidul-stat PSD. Sub conducerea sa, PNL a fuzionat cu APR-ul lui Teodor Meleșcanu, ceea ce i-a adus un val de critici soldat cu niște demisii din partid (printre ele, cea a lui Nicolae Manolescu), a început demersurile pentru afilierea partidului la grupul popularilor europeni și a declanșat discuțiile cu Traian Băsescu în vederea formării unei alianțe între PNL și PD, menite să se transforme ulterior într-o formațiune politică unică. Reacțiile din partid au fost dure, a fost acuzat de trădare a liberalismului (în condițiile în care principalul său oponent din partid la vremea respectivă, Dinu Patriciu, se dovedise a fi un sponsor mai generos cu PSD decât cu propria sa formațiune politică în campania electorală recent încheiată) și de distrugere a identității PNL, iar pentru a nu compromite proiectul unificării dreptei a demisionat din funcția de președinte al partidului propulsându-l în locul său pe Theodor Stolojan. Și după ce a intrat în dizgrația PNL și-a urmat cu tenacitate proiectul de unificare a dreptei, Alianța DA și, ulterior, PDL fiind în bună măsură rezultatul materializării ideilor sale în viața politică. Deși persoana lui Valeriu Stoica nu s-a văzut niciodată în prim plan, gândirea sa stă la temelia celei mai glorioase perioade din istoria dreptei românești post-comuniste. Să o numim scurt, „anii Traian Băsescu”. După multe luni de tăcere m-am bucurat să văd în presa din 6 februarie a.c. un interviu cu Valeriu Stoica. România se află într-un război surd și decerebrat în care aproape că nu mai știi cine cu cine se luptă și care sunt mizele cele mai importante: președintele cu prim-ministrul, PDL cu PMP, Cezar Preda cu doamna Udrea, cu președintele Băsescu și cu propriul său partid, guvernul și parlamentul cu justiția și, mai nou, cu STS. Societatea românească are nevoie, mai mult ca oricând, de clarificări și de o viziune coerentă și credibilă pentru a ieși din mlaștina în care dă semne tot mai clare că se afundă. Mintea limpede a lui Valeriu Stoica este mai necesară ca niciodată în spațiul public. Din păcate, trebuie să o spun de la început, interviul eminenței cenușii a dreptei m-a dezamăgit. Nu pentru că ceva din ce spune ar fi greșit, ci pentru că perspectiva sa este prea vagă. Survolul său asupra realității politice românești de azi este prea înalt, elementele concrete ale realității abia se disting, analiza se referă doar la „marile forme de relief”. Evident, consecvent ideilor sale, Valeriu Stoica militează pentru reunificarea dreptei. Remarcă, pe bună dreptate că cele mai mari succese ale dreptei au fost obținute în perioadele în care aceasta a fost unită și deplânge, în context, fărâmițarea ei prin apariția de noi formațiuni în această zonă a eșichierului politic (Partidul Noua Republică, Forța Civică, Partidul Mișcarea Populară). Alternativa ar fi fost menținerea unității dreptei în zona de influență a PDL, cu perspectiva unor reforme interne. Ceea ce nu introduce în analiză fostul președinte al PNL este realitatea ultimelor alegeri parlamentare, de la sfârșitul anului 2012. Atunci dreapta unită (în formula ARD) a fost zdrobită în alegeri după o prestație dubioasă (s-a auzit frecvent acuza de non-combat) în campania electorală. Mai mult 60% din electorat a preferat să stea acasă în condițiile în care USL aproape că a luat apartament cu apartament și om cu om pentru a-și lărgi bazinul electoral. În mod cert cei care nu au venit la vot nu au fost oameni ai stângii, dar nici nu au avut încredere în ceea ce ar fi putut să ofere ca alternativă construcția de dreapta. Într-un fel absenteismul masiv al electoratului de dreapta semnaliza clar limitele credibilității și popularității unei grupări politice având ca nucleu și profil identitar PDL. Absorbirea unei părți cât mai însemnate din acest electorat dezamăgit al dreptei avea mai multe șanse de reușită în condițiile în care oferta ar fi fost mai diversificată, cu oameni noi, dinamici ale comunicării și acțiunii politice diferite. Valeriu Stoica este un politician cu prea multă experiență pentru a nu înțelege că rămasă unită, dreapta ar fi avut toate atributele identitare ale actualului PDL, condus de Vasile Blaga. Vectorii de imagine, dinamica politică și comunicațională, retorica politică, percepția politică în spațiul public ar fi fost aceleași. Să nu ne facem iluzii. Toate încercările de reformă internă s-au lovit de un zid, războiul dintre antici și moderni a avut mereu același învingător: oamenii vechi, cei care știu cum să bea o țuică și care nu i-ar fi lăsat în veci pe tinerii bonjouriști să le strice rosturile. Reformiștilor Monicăi Macovei li s-a arătat explicit prin vot intern că locul lor nu este acolo, Cristian Preda a fost mai mereu suspendat, MRU ar fi trebuit să se supună unor reguli interne care nu se știe unde l-ar fi dus. Din punctul de vedere al absorbției electoratului de dreapta dezamăgit calea eficientă nu putea fi decât această despărțire (provizorie) a apelor: clasicii într-o parte, tinerii furioși în cealaltă. Fiecare își va susține cauza fără a trebui să se supună regulilor și criteriilor celuilalt, alegerile europarlamentare vor demonstra ale cui argumente au fost mai convingătoare, după care se va putea discuta despre orice formă de apropiere, inclusiv despre un candidat unic în alegerile europarlamentare. Practic în felul acesta se testează tipul de politică și genul de candidați pe care îl preferă azi publicul de dreapta de la noi. Firește, ulterior, se va putea trece la reunificarea dreptei știindu-se clar ponderea celor două linii de evoluție. Din această perspectivă privite lucrurile, inclusiv trecerea unor parlamentari de la PDL la PMP sau invers (nu știu dacă e cazul, dar ar putea fi), departe de a fi o dramă, nu este decât un alt episod, binevenit, al clarificărilor interne. Mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, sunt toate șansele să-i vedem din nou împreună. Despre comentariile lui Valeriu Stoica în domeniul pericolelor care pândesc statul de drept, mă rezum să spun doar atât. Fraza sa: „Dacă toate partidele, de stânga sau de dreapta, parlamentare sau neparlamentare, împreună cu organizațiile civice și împreună cu o largă alianță a cetățenilor vor înțelege că miza României pentru următoarea perioadă este statul de drept, atunci avem șansa să construim și cadrul normal pentru dezvoltarea economică”, este corectă, dar îngrozitor de generală în raport cu ce ceea ce mulți dintre oameni percep a fi o situație de o gravitate extremă. Citiţi alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:
- România fără Băsescu
- Victor Ponta, capăt de drum
- Enigma Ion Iliescu
- Baletul politic al lui Vasile Blaga
- Două modele: Mona Musca şi Valeriu Stoica
- Cele două PSD-uri ale doctorului Ponta
- Dr. Ponta: parşiv sau disperat?
- Mihail Neamţu şi cei 30 de arginţi
- Schimbarea la faţă a lui Crin Antonescu
- Falimentul Puterii şi debilitatea Opoziţiei
- Ce să caute dr. Ponta în Moldova?
- Surprinzătorul domn Ponta
- O veste proastă pentru Crin Antonescu
- Ce nu înțelege Vasile Blaga
- Adevărul despre gazele de șist
- Arma secretă a PSD
- Cacealmaua lui Crin Antonescu
- Țara celor 588 de regi
- Ion Iliescu față cu democrația
- O lecție de onoare
- Alin Popoviciu are dreptate
- USL și avatarurile democrației reprezentative
- Putea spune NU preşedintele Băsescu?
- Contradicţia lui MRU
- La ziua unei Doamne
- Despre trădare şi trădători
- În jungla dreptei
- Necunoscutele Mişcării Populare
- De ce s-a răzgândit Victor Ponta?
- Imposibila reformă a partidelor politice
- Dr. Ponta and Mr. Marga
- Ce-şi doresc românii?
- Imaginea din puzzle
- Udrea+Macovei =Blaga
- Unde ne sunt liberalii?
- PDL, sau cum să scapi de propria-ţi identitate
- Dilemele lui Victor Ponta
- Procesul comunismului în viziunea stângii
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
- VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro
În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!
Recomandările noastre
