Urmașa lui Pesamosca Doctorița care nu a părăsit niciodată spitalul

Urmașa lui Pesamosca Doctorița care nu a părăsit niciodată spitalul

La 71 de ani, medicul Agneta Pal spune că, dacă s-ar despărți de pacienții ei, nu ar mai putea trăi.

Pe 1 noiembrie împlineşte 47 de ani de când a intrat pe poarta spitalului din municipiul Câmpulung Moldovenesc, iar de câţiva ani a ajuns să locuiască efectiv în unitatea medicală. Doctorul pediatru Agneta Pal are 71 de ani și, deși s-a pensionat în 2005, a renunțat la indemnizația de 2.200 de lei și la o viață liniștită de pensionar, preferând să rămână să lucreze în spital. De atunci, a îngrijit mii și mii de copii, mulți dintre ei având în prezent nepoți.

„N-aș putea trăi fără meseria asta. Am spus că, în clipa în care nu voi mai putea profesa, nu știu dacă mai pot trăi, deși am familie”, mărturiseşte doctoriţa. A terminat Medicina la Cluj, în 1967, şefă de promoţie pe ţară, cu media 10. A ajuns să lucreze cu soţul ei la acelaşi spital din Câmpulung Moldovenesc, însă de mai mulţi ani a rămas văduvă. Cu fiul plecat în Arad, unde lucrează tot ca medic, Agneta Pal şi-a vândut casa din Câmpulung Moldovenesc şi era decisă să i se alăture singurului ei copil. Ceva însă o împiedica să lase în urmă spitalul în care a început să profeseze la 23 de ani.

„Dorm 4-5 ore pe noapte”

Ne puteți urmări și pe Google News

„Întâmplarea a făcut ca unitatea medicală să aibă mare nevoie de un medic pediatru şi atunci a decis să rămână. A stat o vreme prin gazdă, după care a decis să nu mai plece din spital, beneficiind şi de sprijinul conducerii unităţii medicale. De atunci face gărzi zi de zi, îngrijește aproximativ 70% dintre copiii care ajung la spital. Asigură urgențele de la ora 14.00 şi până a doua zi dimineață: „Sunt nopți când nu pun geană pe geană, dar în medie dorm 4-5 ore pe noapte”. Singurele dăți când lipseşte mai mult din spital e atunci când rudele vin să o viziteze. Iese la plimbare cu nepoţica ei în vârstă de 7 ani, iar de fiecare dată micuţa e uimită de bunica ei: „Buni, pe tine chiar toată lumea te știe și te salută? Și atunci îi povestesc cum mulți dintre oamenii mari, unii chiar mai în vârstă, care trec pe lângă noi, au fost poate într-o zi, acum mulți, mulți, chiar foarte mulți ani, pacienții mei. Chiar zilele trecute a venit la mine un bunic de 52- 53 de ani, care mi-a spus că l-am tratat la 14 ani de reumatism”, râde doctorița. Ştie că va veni o zi în care nu va mai putea să-şi facă meseria, însă e optimistă: „Mai am multă treabă la spital”.