Unul din trei europeni votează acum anti-sistem

Unu din trei europeni votează acum anti-sistem. Tendința este în creștere, iar schimbările profunde se vor face simțite în anii următori.

Aproape o treime dintre europeni votează acum pentru partide populiste, de extremă dreapta sau de extremă stângă, arată cercetările, iar sprijinul larg pentru politicile anti-sistem crește pe tot continentul într-o provocare ce devine din ce în ce mai problematică pentru clasa politică mainstream.

Analizele efectuate de peste 100 de politologi din 31 de țări au constatat că la alegerile naționale de anul trecut, o cotă record de 32% din alegătorii europeni a votat pentru partidele anti-sistem, comparativ cu 20% la începutul anilor 2000 și 12% la începutul anilor 1990.

Coordonat de Matthijs Rooduijn, specialist în științe politice la Universitatea din Amsterdam, studiul, transmis în exclusivitate ziarului The Guardian, a mai constatat că aproximativ jumătate dintre alegătorii anti-sistem susțin partidele de extremă dreapta, aceasta fiind cota de voturi care crește cel mai rapid.

„Există fluctuații, dar tendința de bază este că cifrele continuă să crească”, spune Rooduijn. „Partidele mainstream pierd voturi; partidele anti-sistem câștigă. Acest lucru e important, pentru că multe studii arată că atunci când populiștii obțin puterea sau au o influență asupra puterii, calitatea democrației liberale scade.”

Mulți europeni votează contra tradiției

Ca un indiciu asupra măsurii în care ascensiunea extremei drepte nativiste și autoritare a mutat politica Europei spre dreapta, cercetătorii au luat în considerare clasificarea mai multor partide de centru-dreapta cunoscute de pe continent drept partide de extremă-dreaptă la limită.

„Am vorbit mult despre reclasificarea conservatorilor din Marea Britanie, despre VVD-ul lui Mark Rutte în Țările de Jos, despre Les Républicains în Franța și ÖVP în Austria”, mai spune Rooduijn. „În cele din urmă nu am făcut acest lucru pentru că nativismul nu este punctul lor central. Dar s-a putea ca acest lucru să se întâmple în viitor.”

Lista Populiștilor (PopuList) a fost lansată acum cinci ani în parteneriat cu The Guardian. În acest an, sunt identificate pe această listă 234 de partide anti-sistem în Europa, inclusiv 165 de partide populiste (majoritatea fie de extremă stângă, fie de extremă dreaptă). Lista clasifică 61 de partide drept extremă stângă și 112 drept extremă dreaptă (majoritatea, dar nu toate, populiste).

Partidele populiste europene și-au dublat cota de vot în ultimii 30 de ani

De obicei, combinat cu o „ideologie gazdă” de dreapta sau de stânga, populismul împarte societatea în două grupuri omogene și opuse, un „popor pur” versus o „elită coruptă”, și susține că toată politica ar trebui să fie o expresie a „voinței poporului”.

Susținătorii săi spun că este un factor de corectare a democrație, care favorizează omul obișnuit împotriva elitelor, a grupurilor de interese și împotriva unui sistem adânc înrădăcinat. Criticii spun că populiștii la putere șubrezesc adesea normele democratice, subminând sistemul judiciar și mass-media sau restrângând drepturile minorităților, uneori în moduri care vor avea efecte mult timp după încheierea mandatelor lor.

„Pentru populiști, tot ceea ce se află între „voința oamenilor” și elaborarea politicilor este rău”, a spus Rooduijn. „Aceasta include toate acele echilibre vitale între puteri – o presă liberă, justiție independentă, protecții pentru minorități – care sunt o parte esențială a unei democrații liberale”.

Alăturându-se autoproclamatului lider iliberal al Ungariei, Viktor Orbán, și partidului de guvernământ Lege & Justiție din Polonia, mai mulți lideri și partide populiste de extremă dreapta, inclusiv Giorgia Meloni în Italia și Partidul Finlandezilor și cel al Democraților Suedezi, în regiunea nordică, au intrat recent în guvern sau susțin coaliții guvernamentale.

Ce mișcări sunt în Grecia

Alții înregistrează o mare creștere a popularității. Partidul pentru Libertate din Austria (FPÖ) este confortabil în fruntea sondajelor la un an de la alegeri, AfD din Germania și-a dublat cota de voturi potențiale, ajungând la 22% și se află pe locul al doilea, în fața SPD de centru-stânga, în timp ce Marine Le Pen pare să se îndrepte spre cea mai bună cursă de până acum la președinția franceză.

Trei partide de extremă dreapta, nativiste, din Grecia au câștigat locuri parlamentare la votul din iunie, în timp ce în Spania, Vox a pierdut mai mult de o treime din deputați în iulie. Însă la viitoarele alegeri ce se vor desfășura în această toamnă până în noiembrie, partidele populiste și insurgente ar putea decide guvernele din Slovacia, Polonia și Țările de Jos.

O multitudine de factori se află în spatele acestei tendințe, potrivit cercetătorilor care au analizat partidele care au câștigat cel puțin un mandat sau cel puțin 2% din voturi la alegerile parlamentare naționale din 1989 încoace.

„Partidele de extremă dreaptă, în mod special, și-au extins cu adevărat baza de alegători, coalizând alegători cu preocupări foarte diferite”, spune Daphne Halikiopoulou, specialist în politică comparată la Universitatea din York și co-autor al PopuList.

„Marea lor temă a fost dintotdeauna migrația. Ea există încă, dar preocupările culturale reprezintă acum doar o mică parte din electoratul lor. Au trecut dincolo de această temă de bază, valorificând o întreagă gamă de nesiguranțe ale alegătorilor... Se diversifică.”

Problemele aduse de pandemie

Izolările din timpul pandemiei și vaccinurile au devenit teme predilecte pentru unii, așa cum în creștere sunt și discuțiile despre războiul cultural – legate de gen, istorie, simboluri ale identității naționale – precum și despre criza climatică. Alții s-au axat pe criza costului vieții și pe războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Acum votează cu extrema dreaptă oameni „care nu obișnuiau să o facă și nici nu te-ai aștepta să o facă: femei în vârstă, alegători din mediul urban, clasa de mijloc educată”,  spus Halikiopoulou. „Sunt dispuși să schimbe democrația cu ceva de genul: „Știu că acest lider este autoritar – dar cel puțin va aduce stabilitate economică”.

Andrea Pirro, un alt co-autor al studiului și specialist în politică comparată la Universitatea din Bologna, spune că linia tradițională a politicii – partidele mari, de centru-dreapta și de centru-stânga de tip catch-all – sunt parțial de vină. „A existat o detașare progresivă de cerințele societății”, a spus el. „O percepție conform căreia aceste partide au devenit, în esență, organizații care vânează funcții, care nu răspund la preocupările oamenilor și sunt adesea de vină pentru problemele lor. Partidele anti-sistem se prezintă ca răspuns, iar alegătorii sunt din ce în ce mai dispuși să dea o șansă alternativelor neîncercate.”

În aproape toate țările europene, presiunea asupra centrului-dreapta tradițional, în mod special, de a coopta propuneri de politică de extremă-dreapta, în special în ceea ce privește migrația, a devenit extremă, iar radicalizarea centrului-dreapta înseamnă dispariția cordonului sanitar care multă vreme a reprezentat o linie de separație de extrema dreaptă.

Evoluția politică la nivel continental

„Dinamica luptei politice se schimbă”, spune Halikiopoulou. „Nici măcar acum doi ani, de exemplu, niciun partid mainstream nu și-ar fi imaginat că va colabora cu Democrații Suedezi”.

Odată cu succesul vine și rivalitatea, notează cercetătorii. Partidele anti-sistem și de extremă-dreapta se rup în facțiuni și se înmulțesc: la alegerile din Franța de anul trecut, de exemplu, polemistul Eric Zemmour a lansat un partid pentru votanții care o considerau pe Le Pen prea moderată.

Cas Mudde, profesor de relații internaționale la Universitatea din Georgia, care a formulat definiția larg acceptată a populismului, spune că baza susținerii pentru partidele anti-sistem, în special pentru partidele de dreapta radicală, nu a crescut prea mult, în realitate. „Ceea ce a crescut este grupul de alegători care au toleranță față de ei”. „Cei care nu ar vota cu Le Pen în primul tur al alegerilor prezidențiale din Franța, dar o fac în al doilea. Acest grup a crescut cu adevărat”, spune el.

Cercetătorii care au elaborat PopuList nu fac previziuni electorale și nu este clar cum va evolua exact creșterea cotei de vot anti-sistem. Unii analiști spun că temerile că Europa ar „înclina spre extrema dreaptă” sunt exagerate. Ei spun că centrul este mai rezilient decât sugerează sondajele și rezultatele alegerilor.

Mujtaba Rahman, de la Eurasia Group, spune că partidele de centru-dreapta „adoptă poziții mai dure cu privire la climă, migrație și drepturile LGBTQ, dar există limite în ce măsură acest lucru s-ar putea dovedi de succes”. Între timp, spune el, „majoritatea partidelor de extremă dreaptă s-au mutat decisiv la centru în ceea ce privește politica economică și externă și opiniile lor despre UE”.

Cum s-a schimbat societatea

Alunecarea centrului-dreapta spre extrema dreapta își va atinge în cele din urmă limitele, consideră Rahman, remarcând performanța slabă înregistrată recent de Vox în Spania. Pentru alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor, el prevede din nou o majoritate centristă. „Deplasarea spre extrema dreaptă este puțin probabil să fie panaceul în care multe partide cred”, spune el.

Mudde este mai puțin optimist. Societatea s-a schimbat, spune el. Transformarea ideilor de dreapta radicală în mainstream a dus la o radicalizare a centrului; toleranța față de dreapta radicală – în rândul elitelor și al opiniei publice – a crescut în mod evident. Limitele și consensurile menținute mult timp s-au destrămat.

„Uitați-vă la conservatorii britanici”, spune el. „Prin discursul și retorica lor, ei sunt dreapta radicală. Și pe măsură ce mainstream-ul se radicalizează, dreapta radicală trebuie să meargă mai departe, să ofere ceva diferit, să iasă în evidență.”

Ascensiunea acesteia nu poate fi liniară sau nesfârșită, spune Mudde, dar încă nu se întrevede o plafonare naturală. „Asta presupune o stabilitate care nu există, nici în societate, nici în politică. O cotă de vot anti-sistem de o treime alegători ar putea fi doar vârful aisbergului.”

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / theguardian.com