De aproape 20 ani, Federația Rusă încearcă să recupereze spațiul pierdut în Africa după încheierea Războiului Rece. Resursele naturale ale continentului, înființarea de baze militare și comerțul cu arme sunt principalele componente ale expansiunii Moscovei iar ,,grupul Wagner’’ unul dintre vectorii acțiunilor sale în această etapă.

Părea că războiul din Ucraina - cu angajarea unor resurse imense, umane și materiale, ale Rusiei - va amâna sine die inițiativele africane ale Kremlinului dar lucrurile stau cu totul altfel. Cu gândul la victoria în Ucraina, Moscova nu dorește să abandoneze Africa. Dimpotrivă.

Serghei Lavrov - arhitectul noii concepții a Moscovei

În prima parte a lunii februarie, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a făcut un turneu - al doilea în câteva săptămâni pe pământ african - în regiunea subsahariană a Africii vizitând Mauritania, Mali și Sudan. În ianuarie fusese în Africa de Sud, Botswana, Eritreea și Angola iar în iulie 2022 vizitase Egiptul, Republica Congo, Uganda și Etiopia. În curând se va deplasa în Tunisia, Algeria și Maroc. Pe lângă obiectivele ,,clasice’’ ale Moscovei prezentate mai sus, Lavrov urmărește sprijinul statelor vizitate atunci când Federația Rusă va avea nevoie, la Națiunile Unite, în noul context generat de război.

Într-un articol publicat anul trecut, înaintea turneului din iulie, Lavrov arăta că Rusia a avut și are o ,,poziție privilegiată în Africa întrucât nu duce în spate povara crimelor colonialismului’’. În viziunea sa, Occidentul a exploatat continentul vreme îndelungată pentru a-l lăsa apoi într-o stare de continuă instabilitate. Nici obiectivele Moscovei nu ar fi altele doar că sunt prezentate într-o altă manieră, având ca purtători materiali ,,protecția împotriva grupărilor teroriste, consolidarea structurilor statale, educația, dezvoltarea economică’’.

Ca și în turneele anterioare, în februarie Lavrov și-a axat discursul pe o mai veche retorică anticolonialistă dar de această dată cu un obiectiv precis: reducerea influenței Franței și Statelor Unite în regiunea Sahel. Propagandistic, și-a arătat susținerea pentru structurile militare care au preluat puterea în Mali, Burkina Faso și Guineea oferind sprijinul Moscovei în acțiunile acestora de combatere a terorismului, un flagel care macină de ani de zile Africa subsahariană.

Elementul material al acestui sprijin este ,,grupul Wagner’’ al lui Evghenii Prigojin devenit celebru în Europa în contextul acțiunilor sale pe frontul din Ucraina. Grupul acționează în Africa de 5-6 ani într-un ,,triunghi’’ cu vârful în Libia (Cirenaica) și baza pe aliniamentul Mali - Sudan cu o extensie spre sud - Republica Centraficană și Mozambic. Promovează comerțul cu arme și asigură protecția regimurilor militare sau dictatoriale din regiune. În schimb, Moscovei i se permite accesul la resursele zonei subsahariene: diamante, aur, uraniu.

Sudanul - cazul particular al expansiunii Rusiei pe continent

Sudanul nu era inițial pe lista de vizite a lui Lvrov însă a fost inclus în ultimul moment așa cum a fost scos Marocul - din motive de ,,agendă ‘’- care apare pe lista următorului turneu al ministrului. Prezența sa la Khartoum a coincis cu cea a unor emisari americani, norvegieni, britanici și francezi veniți pentru a susține acordul dintre elita civilă a țării și militari propus de ambasadorul american în luna decembrie 2022. Mai în glumă mai în serios, într-o scurtă întâlnire cu presa rusă, Lavrov a afirmat că grupul de emisari occidentali era prezent și în Mauritania înaintea vizitei sale: ,,mă urmăresc pas cu pas’’ a subliniat șeful diplomației de la Moscova.

În discuțiile cu reprezentanții celor două aripi ale clasei politice conducătoare - civilă și militară - de la Khartoum, ministrul rus a insistat asupra ajutorului Moscovei pentru Sudan în perioada sancțiunilor impuse de către Națiunile Unite la ,,inițiativa Occidentului’’ iar prin ,,grupul Wagner’’ va asigura cadrul de securitate necesar regimului existent. Costul sprijinului: accesul la exploatările miniere din Darfur și de la frontiera cu Ciadul și Republica Centrafricană.

A rămas în suspensie o mai veche solicitare a Moscovei: crearea unei baze navale rusești la Port Sudan. Aceasta ar permite Rusiei controlul traficului comercial și militar în Marea Roșie cu extensie spre Canalul Suez. Solicitarea Moscovei pune la grea încercare leadership-ul politico-militar sudanez întrucât o decizie favorabilă rușilor ar conduce inevitabil la deteriorarea accentuată a relațiilor cu Occidentul, în principal cu Statele Unite, cu toate consecințele care derivă din această stare de lucruri. Promisiunea lui Lavrov privind eliminarea sancțiunilor impuse de catre ONU în 2015 Sudanului nu se va putea materializa dacă America nu dorește acest lucru.

Originile influenței Rusiei în Africa…

În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică era o putere influentă și respectată în cea mai mare parte a Africii. În perioada anilor ‘60 și ‘70 susținuse pe față sau din umbră mișcările de independență ale coloniilor africane care depindeau de metropolele occidentale. A strâns relații cu guvernele postcoloniale asigurându-le, contra cost binențeles dar nu neapărat material - asisțență în domeniile economic, militar, intelligence, educație, La universitatea Patrice Lumumba din Moscova au studiat mai bine de o jumătate de milion de tineri africani care, întorcându-se în țările lor, au creat o întreagă clasă de intelectuali, politicieni, profesioniști. Mulți au fost recrutați de serviciile de informații sovietice încă din primii ani de facultate. Unii nici nu ascundeau acest lucru.

După 1991, întregul eșafodaj intră într-un lung și constant proces de degradare. Universitatea Lumumba își schimbă numele și reduce drastic numărul de studenți. Ajutoarele sunt anulate, bazele militare sunt desființate, consilierii militari și din serviciile de intelligence sunt retrași la bază. Parcă am mai văzut și în Europa de est situații de acest gen: RDG, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Bulgaria. Însuși Putin s-a numărat printre cei care la începutul anilor ‘90 și-au pierdut locul de muncă din străinătate.

…și noua viziune a lui Putin

Vizitele în Africa ale lui Vladimir Putin începând cu 2006 au marcat un punct de inflexiune în politica Moscovei: procesul s-a reluat în sens invers. Rusia avea resurse datorită comerțului înfloritor cu Occidentul. Ambasadele se redeschid - în anii ‘90 se închiseseră 9 ambasade, 5 consulate și mai toate institutele culturale - revin consilierii și se mai întâmplă ceva: datoriile unor state africane rămase din perioada sovietică sunt anulate prietenește. Prin pârghiile cunoscute, Moscova acționează pentru promovarea în funcții de conducere a foștilor studenți de la universitatea Patrice Lumumba cu ajutorul celor care făceau deja parte din elitele politice, economice și militare locale. Ca să nu mai vorbim de serviciile de intelligence.

După anexarea peninsulei Crimeea în 2014 și sancțiunile impuse Moscovei, procesul se intensifică și la fel vizitele la Moscova ale liderilor africani, unii dintre ei cunoscători ai limbii ruse din timpul studiilor universitare. În 2019, 54 de delegații africane - 43 dintre ele conduse de șefi de stat - s-au întâlnit cu Vladimir Putin la Soci în cadrul unei manifestări grandioase, unică până acum în istoria recentă a Federației Ruse. Pandemia COVID 19 și războiul din Ucraina au făcut ca mare parte din cele 90 de proiecte comerciale inițiate atunci să rămână doar pe hârtie. În iulie, va avea loc la Sankt Petersburg o nouă întâlnire de acest gen. Rămâne de văzut cine va da curs invitației lui Putin. Va fi un indicator pentru stadiul influenței Moscovei în Africa, Anno Domini 2023.

În loc de concluzie

,,Operațiunea militară specială’’ a contribuit la reducerea prezenței paramilitare ruse în Africa - ,,grupul Wagner’’ și-a redus efectivele transferând o parte din oameni în Ucraina - dar nu a afectat direcțiile expansiunii Moscovei pe continent. Acțiunile diplomației Federației Ruse din ultimele luni arată că palierul operațional al Kremlinului a rămas neschimbat dar a fost redimensionat orizontul strategic și temporal.

A fost afectată foarte puțin imaginea Moscovei de protector al celor slabi în fața ,,Occidentului opresor’’, posesor al unui important ,,bagaj colonial’’. Rusia încercă să demonstreze în Africa că este în război, în Europa, cu acest Occident.

Notă. Dinamica și ritmul extinderii sferei de influență a Rusiei în Africa sunt depășite doar de acțiunile similare ale Chinei și…Turciei. Vechile puteri coloniale bat pasul pe loc.