Aniversarea a trecut aproape neobservată, deoarece continentul este zguduit de revenirea războiului pe teritoriul său. Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia este suficientă pentru a umbri unul dintre cele mai neașteptate și structurante succese ale Uniunii Europene: marea extindere din 2004 care tocmai și-a sărbătorit cea de-a 20-a aniversare. Conflictul actual de fapt scoate în evidență importanța acestui eveniment.
La 1 mai 2004, zece țări, majoritatea state din Blocul de Est, inclusiv trei foste republici sovietice, s-au alăturat clubului comunitar: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, alături de Cipru și Malta, finalizează un lung proces de aderare început la două zile după încheierea Războiului Rece. România și Bulgaria le vor urma în 2007. În aceste țări, entuziasmul aderării este real, în timp ce foștii membri încearcă sentimente ambivalente, scrie lemonde.fr.
Aderarea României la Uniunea Europeană
La 1 mai 2004, zece țări, inclusiv trei foste republici sovietice și majoritatea statelor din Blocul de Est, s-au alăturat clubului comunitar: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, precum și Cipru și Malta, finalizează un lung proces de aderare început la două zile după încheierea Războiului Rece. România și Bulgaria vor urma în 2007. În aceste țări, entuziasmul este real, în timp ce foștii membri cultivă sentimente ambivalente.
Sursa: EPA/JULIEN WARNAND
Este suficient să ne amintim diviziunile provocate de războiul din Irak: în 2003, statele candidate la Uniune, care erau de asemenea candidate la aderarea la NATO, s-au reunit în spatele Statelor Unite pentru a-l răsturna pe Saddam Hussein, contrar poziției adoptate de Franța și Germania. „Au ratat o bună ocazie de a tăcea”, a spus la vremea respectivă fostul președinte Jacques Chirac la summitul european de la Bruxelles: „Aceste țări au fost, să o spunem direct, nu prea bine crescute și chiar puțin inconștiente de pericolele alinierii prea rapide la poziția americană”, a clarificat apoi președintele francez.
Uniunea Europeană. Recuperare economică
Această ieșire nu doar că a luat prin surprindere anturajul fostului șef de stat, ci chiar a alterat relațiile dintre „noii membri” și Franța, ea însăși multă vreme foarte rezervată în fața acestei accelerări a istoriei. Doi ani mai târziu, în 2005, controversa privind „instalatorul polonez”, acuzat de „dumping social”, avea să precipite, în Franța, victoria votului „NU” la referendumul privind Constituția europeană. Și a pus în lumină atât riscurile concurenței dintre două Europe cu standarde de viață adesea disparate, cât și recuperarea economică spectaculoasă realizată de aceste țări.
Două decenii mai târziu, marea extindere nu este pe deplin digerată, chiar dacă schimburile s-au aprofundat considerabil între cei douăzeci și șapte. Diferențele culturale și politice rămân pronunțate între membrii „vechi” și „noi” – calificative din fericire căzute în desuetudine, așa cum au arătat dezbaterile pe tema migrației în ultimii cincisprezece ani.
Prea puține state din Europa Centrală au aderat la euro și uniunea monetară, deși este considerată etapa finală a integrării europene. Unele, în primul rând Ungaria lui Viktor Orban, sunt acuzate de excese iliberale și de încălcări ale statului de drept.
Limitarea amenințării rusești
Polonia demonstrează însă că această pantă nu este ireversibilă. De la revenirea la putere a lui Donald Tusk în decembrie 2023, după înfrângerea majorității ultraconservatoare și eurofobe, Varșovia și-a propus să-și dubleze zelul european: ministrul de externe, atlantistul Radoslaw Sikorski, a pledat recent pentru a face din Europa o „putere geopolitică”? Un discurs care se face ecou al apelurilor la „Europa puternică” făcute de Emmanuel Macron.
Influența revendicată acum de Polonia oferă o idee despre ponderea pe care ar putea să o câștige țările din Europa Centrală, mai ales după izbucnirea războiului din Ucraina.
Invazia condusă de Rusia le-a validat, de fapt, fermitatea în fața amenințării ruse, subminând grav autoritatea Berlinului și Parisului, acuzate de indulgență față de Kremlinul lui Vladimir Putin. Un decalaj pe care Emmanuel Macron caută să-l depășească: „Am pierdut ocazia de a vă asculta”, a declarat la Bratislava, în urmă cu aproape un an, pentru a oferi o viziune opusă cuvintelor de demult ale lui Jacques Chirac: „De data asta s-a terminat”.
Războiul din Ucraina
Războiul din Ucraina a schimbat și natura viitoarelor extinderi, accentuând dimensiunea geopolitică. Această problemă nu este nouă, întrucât integrarea țărilor post-comuniste a mers mână în mână cu extinderea NATO în anii de după Războiul Rece. Acesta este acum un obiectiv declarat pentru a opri amenințarea imperialismului rus. Ucraina, Moldova și Balcanii de Vest sunt candidați, la fel și Georgia, care este sfâșiată din cauza aspirațiilor sale europene, cu guvernul jucând cartea anti-occidentală și pro-rusă.
„Relansarea procesului de integrare este determinată în mod clar de situația din Ucraina, ceea ce evidențiază o întrebare importantă: în ce măsură extinderea poate oferi securitate statelor vecine, întărind în același timp securitatea statelor membre UE?”, spune Piotr Buras, șeful biroului polonez al Consiliului European pentru Afaceri Externe. La Kiev, ca și la Varșovia, Bruxelles, Berlin sau Paris, răspunsul este acum de la sine înțeles.