O lume întreagă urmărește sărbătorile din jurul evenimentului Jubileul de Platină care aniversează cei 70 de ani de domnie ai Reginei Elisabeta a II-a. Sărbători care se întind din 2 până în 5 iunie. Mândria și entuziasmul zecilor de milioane de britanici din Regatul Unit față de Regina lor și de statul lor sunt impresionante. Și da, britanicii sunt de invidiat. Au toate motivele să fie mândri.

La Londra, parade regale și tradiții de sute de ani. La noi, panarame politice fără număr de prea mulți ani.

Cum să se simtă românii mândri de cei care îi conduc de atâta timp dacă aceștia sunt incapabili să-i reprezinte cu forță în fața instituțiilor și a cancelariilor occidentale?

Pe plan extern, România nu există. Practic, țara asta nu are un ministru de externe. Personajul anost care zace înșurubat în fotoliul de demnitar este la fel de influent în cancelariile și forurile internaționale precum portarul instituției.

Pentru ce o mai fi încasat de doi ani și opt luni acel personaj indemnizația substanțială de ministru este o întrebare la care toți așteaptă un răspuns.

De la cine? De la președintele Iohannis. El este responsabil cu politica externă a României, potrivit Constituției.

Trec oportunitățile politice externe ca trenul pe lângă România, mai ales în ultimele luni, de când statul terorist Rusia în frunte cu măcelarul-șef de la Kremlin, Putin, au atacat Ucraina. Dar țării noastre nici măcar nu i s-a cumpărat un bilet de către conducătorii ei așa că, nu urcă în tren.

Între timp, vecina din nord, Polonia, a ajuns putere regională de care, le place, nu le place, ascultă toate statele Uniunii Europene în frunte cu cele mai elitiste și bogate.

Da, Marea Britanie este un stat foarte puternic.  Greu de comparat România cu Regatul Unit. Dar de ce nu iau politicienii români Polonia, drept model de urmat? Nu știu unde este? Puțin mai sus, spre nord, o găsesc pe orice hartă dacă cumva au chiulit la geografie când erau școlari.

Negocierile cu cancelariile occidentale, cu Comisia Europeană, cu Statele Unite în interesul României reprezintă o problemă vitală pentru țară. Ele au fost duse ani de zile de tot felul de pigmei politici mândri foc de titulaturile de premieri, miniștri, europarlamentari, parlamentari sau șefi de instituții pe care le dețineau, fie că erau de la PSD, PNL, USR sau UDMR.

Oficial, acele personaje politice trebuiau să negocieze cu instituțiile occidentale, proiecte politice și economice în interesul României. Pe scurt, poziții și bani pentru dezvoltarea țării.

Dar în fapt, ele nu au fost nici măcar negocieri. Au fost predări. Așa zișii demnitari români au acceptat ca gâștele care sunt îndopate pentru tăiere, orice li s-a spus de către cei cu care tratau.

Nu cei care cer sunt de vină, ci cei care stau în genunchi, nu crâcnesc și execută.

Cine știe să se impună este respectat. Asta este regula la negocieri. Nimeni nu își bate joc de cineva mai mult decat îi permite interlocutorul.

Nu instituțiile și cancelariile occidentale sunt de vină că România s-a transformat în pradă bună de jumulit de către cei interesați. Ci demnitarii români care ori habar nu aveau cum se negociază interesele țării lor, deci erau/sunt proști, ori și-au urmărit doar interesele personale, deci erau/sunt ticăloși.

Acasă, pe plan intern, e la fel de mare grozăvia. Românii sunt trăzniți și de prețurile expandate la gaze și energie și de inflație. Nu-i de ajuns.  Sunt  luați și de fraieri.

Dau din gură de dimineața până seara politicienii rostogolind promisiuni care mai de care mai gonflate. Cei mai patologici sunt liderii PSD în frunte cu Marcel Ciolacu.

Mai întâi șeful PSD se laudă cu decizia  coaliției de guvernare care a propus tăierea cheltuielilor bugetare cu 10% în perioada următoare din grijă pentru banul public, ca apoi să se laude că parlamentarii săi au votat mărirea salariilor bugetarilor cu 15%.

Normal, liderii politici sunt cu capul doar la anul electoral 2024 iar pomenile din banii publici sunt cea mai facilă practică de sedus publicul.

Dar de ce îi mint pe oameni că fac și dreg când de fapt își plătesc anticipat voturile? Și când? Tocmai acum, cu crizele economice iminente în față?

Nu e suficient. PSD, cu Marcel Ciolacu drept vector principal de imagine, care pare că tare l-ar mai tenta o candidatură la prezidențialele de peste doi ani, insistă cu introducerea impozitului progresiv.

Pe principiul comunistoid “lupta de clasă”, pesediștii întărâtă publicul sărman împotriva clasei mijlocii și a antreprenorilor care câștigă mai bine pentru că-și asumă multă muncă și riscuri.

Impozitul progresiv înseamnă un pumn de mărunțiș în plus celor care au venituri mici și stoarcerea de bani a celor care îi produc.

Ce rezolvă PSD cu asta? Sărăcire extinsă. Aplicarea principiului degradant “să moară și capra vecinului”. În loc să rezolve veniturile și pensiile cu adevărat umilitoare, creează falși “dușmani ai poporului”.

Nu că PNL și UDMR ca membri ai coaliției de guvernare ar fi mai grozavi decât PSD. Doar că ei nu se înfoaie ca niște curcani precum colegii lor socialiști.

Liberalii merg acum ca pisica, în surdină, de când Virgil Popescu, încă ministru al Energiei, a lăsat ca prețul la gaze și curent electric să explodeze în toată România.

Dezastru care demonstrează încă o dată cum demnitarii români nu au vrut sau nu au știut să negocieze la Bruxelles condițiile pentru țara lor privind așa-zisa liberalizare a pieței de energie.

De ce alte state au putut? Așa cum au făcut, de exemplu, vecinii Polonia și Ungaria? Sau poate liderii PNL cred că oamenii sunt fraieri și uită până în 2024 cine i-a condamnat de-acum încolo la frig și întuneric?

Singura poziție notabilă din ultimele luni a produs-o premierul Ciucă atunci când, zilele trecute, la Congresul Partidului Popular European de la Rotterdan le-a impus liderilor europeni introducerea unui paragraf referitor la susținerea aderării României la Spațiul Schengen.

Ba Ciucă le-a și imputat acestora că de zece ani România ar fi trebuit să intre în Schengen.

Mirare mare! De la Traian Băsescu nu s-a mai auzit de vreun alt lider politic român care să-i înfrunte pe partenerii occidentali și să și primească asigurări că se rezolvă.

Aviz politicienilor români: poți să-i minți tot timpul pe vreo câțiva și pe toată lumea din când în când, dar nu poți să minți tot timpul pe toată lumea.