După ce a căutat cu atenție semnele unei civilizații extraterestre în circa 100.000 de galaxii, o echipă de cercetători de la NASA, care s-au folosit de telescopul orbital WISE nu a găsit nici cel mai mic indiciu.

Jason T. Wright, profesor de astronomie și astrofizică la Penn State University, cel care a conceput uriașul program de căutare, declară:

„Ideea de la care am pornit a fost următoarea: dacă o galaxie întreagă a fost colonizată de o civilizație avansată, care stăpânește călătoria în spațiu, energia produsă de tehnologiile acestei civilizații ar trebui să fie detectabile în domeniul undelor infraroșii medii. Sunt exact undele pe care satelitul WISE este capabil să le detecteze, deoarece a fost construit pentru asta.”

Profesorul de astronomie, citat de publicația Astrobiology, continuă:

„Din momentul în care o civilizație avansată, capabilă să se deplaseze în spațiu, folosește cantități importante de energie emanată de stele, pentru a-și alimenta computerele, călătoriile interstelare, comunicațiile sau alte lucruri pe care noi nu putem să ni le imaginăm. principiile termondinamicii ne spun că această energie trebuie să se transforme în radiații infraroșii medii. Această fizică de bază face ca, în momentul în care funcționează, calculatorul dumneavoastră să emane căldură.”

Concluziile profesorului Wright sunt uluitoare:

„Rezultatele noastre înseamnă că în nici una din cele 100.000 de galaxii pe care satelitul WISE le poate observa în detaliu nu se găsește o civilizație extraterestră care să utilizeze o parte din energia provenind de la lumina stelelor. Este interesant că aceste galaxii sunt vechi de miliarde de ani, ceea ce dă un timp suficient unei civilizații extraterestre să se dezvolte, dacă există. Însă, fie nu există, fie nu folosesc destulă energie pentru ca noi să le putem repera.”

Aceste concluzii readuc în actualitate celebrul Paradox al lui Fermi, privind viața extraterestră. Dacă nu suntem singuri în Univers, atunci „Unde sunt?”, se întreba Enrico Fermi acum 70 de ani, unul dintre cei mai mari fizicieni din istoria lumii și unul dintre inventatorii bombei atomice.

Paradoxul lui Fermi se enunță astfel: viața a evoluat pe Pământ irezistibil și cu mare viteză. În galaxia noastră, Calea Lactee, sunt peste 100 de miliarde de sori. Dintre ele, multe au planete, iar unele dintre acestea ar trebui să dispună de condiții propice pentru adăpostirea și dezvoltarea vieții.

Ar trebui, deci, ca viața să fie foarte răspândită în galaxia noastră, iar o specie, mult mai evoluată decât cea umană, ar trebui să devină capabilă să colonizeze galaxia în câteva milioane de ani. Însă, iată că savanții nu găsesc nici cea mai mică urmă de inteligență extraterestră. „Unde sunt?”

Din punct de vedere statistic, raționamentul lui Fermi este impecabil. Când, într-o noapte fără nori privim spre bolta înstelată, putem distinge circa 2500 de stele din Calea Lactee. Cvasi-totalitatea lor se găsesc la mai puțin de 1000 de ani lumină de Terra, ceea ce reprezintă abia 1% din dimensiunile galaxiei noastre. Practic, ceea ce vedem nu reprezintă nimic.

Însă, cifrele astronomice sunt și mai amețitoare. În galaxia noastră sunt deci între 100 și 400 de miliarde de stele, iar în universul observabil cu mijloacele noastre actuale, sunt cam tot atâtea galaxii. Pentru a ne face o idee, aceasta înseamnă că în univers există câte 10.000 de stele pentru fiecare grăunte de nisip de pe Terra.

Să mergem cu raționamentul lui Fermi până la capăt. Astronomii nu au căzut de acord asupra procentului de stele din univers care ar fi comparabile cu Soarele nostru. Acest procentaj oscilează între 5 și 20%.

Să luăm ca ipoteză nivelul cel mai mic, 5%. Câte dintre aceste stele au planete care orbitează în jurul lor, și care ar putea avea condiții apropiate de cele de pe Pământ? Și aici, astronomii se contrazic. Evaluările lor merg între 50 și 22%. Luăm din nou ipoteza cea mai modestă, 22%, și revenim la Calea Lactee.

Dacă considerăm că galaxia noastră nu are decât 100 de miliarde de stele, că 5% dintre ele sunt comparabile cu Soarele, că 22% dintre acestea au un sistem planetar cu măcar o planetă comparabilă cu Terra, concluzia este că doar în galaxia noastră ar trebui să existe un miliard de planete asemănătoare Pământului. Dacă viața inteligentă s-a dezvoltat pe măcar 0,1% dintre acestea, un procent considerat extrem de modest, tot ar trebui să fie 100.000 de civilizații inteligente în Calea Lactee. „Unde sunt?” Dumnezeu știe!