Actorul Dorel Vișan, în vârstă de 84 de ani, a vorbit a recunoscut că poartă, încă, în suflet dorul de scenă, însă acesta „s-a topit” într-o lume care a dispărut. Astfel, reprezentantul de seamă al scenei teatrale românești a dezvăluit ocupațiile sale prezente, după retragerea sa din lumina reflectoarelor, acuzând totodată că „actoria nu mai este o lume a culturii și a scrisului”.

Actorul Dorel Vișan a jucat în peste 40 de piese pe scena Teatrului „Lucian Blaga” de la Cluj-Napoca, instituție pe care a și condus-o în perioada 1993 - 2000, precum și în peste 50 de producții cinematografice românești și internaționale. Reprezentantul de seamă al teatrului românesc a recunoscut că îi este dor de scenă, însă acuză o „lume dispărută”, a cărei valori sunt diferite de cele ale „culturii și scrisului”.

Dorel Vișan recunoaște: Îi este dor de scenă, dar...

„Mai există un dor de scenă, dar s-a topit într-o lume care a dispărut. Fiecare generație are felul ei de a se manifesta. Din păcate, trăim într-o lume în care generațiile tinere au fost derutate. Li s-a dat credința mincinoasă că sunt liberi. Fără să li spună că libertatea implică și responsabilitate...

Și așa am ajuns să trăim într-o lume în care nimeni nu mai răspunde pentru cuvântul pe care-l rostește sau de chipul pe care-l înfățișează. Pe vremea mea, se răspundea!”, a spus Dorel Vișan.

Actorul este de părere că  „artistul a devenit un fel de instrument al divertismentului”, iar lumea și-a pierdut busola. În acest sens, Dorel Vișan a dat drept exemplu publicul și invitații de la Opera Națională din București, unde a avut loc Gala UCIN 2021, luni.

De ce nu și-a lăsat băieții să devină actori. „Ceva haotic...”

„Uite, ca dovadă, ce e aici! Ceva haotic…toată lumea vine, povestește. Dar nimeni nu știe de unde vine, pentru ce vine, unde se duce, ce a făcut, ce va face în continuare! Nu știe nimeni. Nu știe de azi până mâine!”, a declarat cunoscutul artist.

Din cauza degradării actoriei, nu și-a lăsat nici copiii să urmeze acest drum. Este vorba despre cei trei băieți: Călin Vișan, Valentin Vișan și Mihai Vișan. Însă niciunul nu a simțit chemarea scenei, pe de altă parte. „Poate că e mai bine așa. Nu întotdeauna copiii unor oameni cu o anumită vocație merg pe drumul părinților. Pe de altă parte, nu i-am lăsat nici eu. Și asta în primul rând fiindcă actoria nu mai este o lume a culturii și a scrisului”, a spus Dorel Vișan.

Cu ce se ocupă Dorel Vișan în prezent. „M-am retras la...”

În prezent, actorul s-a retras „la muncă”, în propria sa livadă. „M-am retras la muncă, nu la moșie, fiindcă moșia e pretențioasă. Aceia care se retrag la moșie, nu lucrează. Ăia nu muncesc. Lucrează alții pentru ei!”, a precizat Dorel Vișan.

Pe de altă parte, artistul și-a păstrat o doză mare de umor ardelenesc. Întrebat ce discuții poartă cu actorul Florin Piersic, Vișan a spus: „Mă întâlnesc adesea cu Florin Piersic. Luăm cina împreună și mai povestim. Spre exemplu, mai povestim cât suntem noi doi de mari și de buni și cât sunt alții de mici!”, potrivit impact.ro.

Vișan mărturisește și că, deși a pierdut-o în urmă cu aproape 30 de ani pe soția sa, Mali, nu a uitat-o nici în prezent. Uneori chiar îi vorbește, cu toate că știe că nu este prezentă fizic lângă el.

Cine este marele actor Dorel Vișan. A primit numeroase premii

Pentru realizările sale profesionale remarcabile, Dorel Vişan a primit numeroase premii: Premiul revistei Tribuna, premiul „Actorul anului” (1977), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981), Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987), Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru cea mai bună interpretare masculină, pentru filmul ”Iacob” (1988), la Festivalul European al Filmului de la Berlin (1988) a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor”, Premiul revistei Flacăra, pentru Cel mai bun actor de film (1988), Premiul „Viaţa Studenţească”, premiul de popularitate pentru Cel mai bun actor de film al anului (1988), Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Internaţional al Filmului de la Costineşti (1990), Premiul Asociaţiei Umoriştilor din România pentru rolul interpretat în spectacolul „Prostia e nemuritoare” după I. L. Caragiale, regia Al. Dabija (1992), la Festivalul Filmului de la Cannes (1995) a fost nominalizat de presă (neoficial) pentru rolul din filmul ”Senatorul melcilor”, regia: Mircea Daneliuc – pentru acelaşi film primind Premiul UCIN pentru şi premiul de interpretare masculină la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța, Premiul revistei „Gura lumii”, „pentru întreaga activitate artistică” (1997).