Sunt jurnalist de vreo 17 ani și am văzut multe. Meseria aceasta e una în care și hazardul joacă un rol important și cumva trebuie să te nimerești în anumite locuri, în momente cheie. Acum avem o exclusivitate. Exclusiv evz.ro.

Vineri, aproape de miezul nopții, am ieșit în calea unui șofer care a intrat cu mașina în scuarul din fața Primăriei Sector 1 de pe Bulevardul Banu Manta, unde s-a izbit de un pomișor (foto). Apoi a forjat-o pe contrasens, lovind mașini și aproape spulberând doi adolescenți pe care i-am găsit, în secundele ce au urmat, împietriți de spaimă pe trotuar. Mai mulți lucrători de la Romprest, care au fost martori, încercau să-i liniștească cu vorba bună. „Bine că n-ați pățit nimic, maică! Ați avut zile de la Dumnezeu, maica…”.

În context, țineam de mâini doi copii mici. Am parcurs vreo 20 de metri, cât să-i duc departe de locul accidentului și am pus mâna pe telefon să sun la 112 și să le semnalez incidentul. N-am apucat să sun.

Țipete. Mai mulți bărbați zbierau către o parcare din înfundătura unui bloc: „Oprește-te! Omori oameni!”. Dementul care a luat scuarul din fața Primăriei și mai multe mașini din împrejurimi, se refugiase într-o parcare din înfundătura unui bloc de pe strada Pictor Henția. A lovit și acolo niște mașini și locatarii au ieșit să vadă ce se întâmplă. A urcat la volan și a încercat să îi calce pe cei cinci și a fugit cu motorul huruind. Mașina era bușită peste tot, dar acest descreierat despre care martorii au suspiciunea că se afla sub influența unor substanțe ilegale, a călcat accelerația la maxim pe niște străduțe unde abia ai loc să te strecori. Am vârât copiii într-o scară de bloc, atât de scăpată de sub control a fost situația.

Un puhoi de oameni s-a strâns în strada. Au apelat 112, încă de la incidentul din fața Primăriei. Sunt deja 20 de minute irosite.

Alo! 112 ne scuzați că v-am deranjat!

Am format și eu numărul 112 și din start am spus că sunt jurnalist, în speranța că voi fi luată mai „în serios”. Individul a vrut să intre țintit în oameni, cu pedala călcată la maxim, deci nu era timp să sun la purtători de cuvânt din Poliție, să rog să se intervină.

„Doamnă, vă rog, e un real pericol! Trimiteți echipaje de intervenție”, am zis în telefon. Doamna mi-a făcut imediat legătura cu Poliția. Mi-a răspuns o doamnă, cu un deranj mai mult decât evident în glas. „Da, Poliția, spuneți! Ce s-a întâmplat?”. Și încep să-i spun din nou, cu dementul, cu oamenii… Și ce credeți că-mi spune ea?

„Doamnă, de ce țipați la mine? Nu mai țipați la mine!”, îmi bate obrazul, ȚIPÂND!

Ca jurnalist, ai antrenament la dat replică, însă dispecerul de la Poliție a reușit să mă bage într-o pauză de gândire timp de o secundă. <<Chiar așa. De ce țip eu la ea? De ce nu pot să relatez calm, cu intonație blajină, ceea ce am văzut în urmă cu câteva momente? DE CE ȚIN EU LINIA OCUPATĂ?!>>, la asta m-am gândit în acea secundă. Și m-am înfuriat.

„Doamnă, eu vă spun că e un dement pe străzi și dumneavoastră îmi reproșați că țip? Asta contează acum?”, îi spun eu, deși nu țipam, vorbeam mai răstit, nici nu mi-am dat seama că mă luase valul adrenalinei.

A repetat să nu mai țip la ea, mi-a urat un călduros „La revedere!” și a închis telefonul. Nu m-a întrebat cine sunt, unde să vină… Pa, la revedere!

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE