Un singur fir, cartea care electrizează de la prima ochire. Fragment în premieră
- Florian Saiu
- 31 ianuarie 2020, 08:35
La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, Albastru pur, Fata cu cercel de perlă, Doamna şi licornul, Simetria de temut, Făpturi uluitoare, Ultima fugară, La marginea livezii.
Tracy Chevalier Un singur fir Traducere din limba engleză şi note de Vali Florescu Colecţia „Biblioteca Polirom”. Seria Actual
Fragment în premieră
Violet nu înțelesese cu adevărat cât de greu o să i fie să se descurce singură, cu un salariu de dactilografă. Sau înțelesese, dar jurase să se descurce oricum – era prețul pe care l plătea pentru independența față de mama ei. Când locuia cu părinții, dădea în casă aproape două treimi din salariul ei săptămânal, păstrandu și doar cinci șilingi pentru cheltuieli personale – masa de prânz, haine, țigări, reviste de șase penny – și mai punea alți câțiva șilingi la bancă.
Pe parcursul anilor, economiile ei crescuseră treptat, dar Violet era de părere că o să i trebuiască mai târziu, când părinții n o să mai fie. Se văzuse nevoită să intre în ele mai tare decât se aştepta ca să plătească garanția pentru chiria locuinței din Soke și cele câteva nimicuri care să i facă odaia mai confortabilă. Mama ei avea mult mobilier de prisos în casa din Southampton, dar Violet știa prea bine că nu i poate cere nimic. Probabil că, dacă s ar fi mutat în Canada ca să și găsească un soț, doamna Speedwell ar fi fost gata să i trimită mobilă la mii de kilometri. Dar să i trimită vreun lucru la douăzeci de kilometri de casă era un afront.
Aşa că Violet a trebuit să bată toate prăvăliile de vechituri din Winchester căutând o noptieră ieftină, când în vechiul ei dormitor avea una superbă de rattan, sau o scrumieră verde butucănoasă, când avea una aproape identică în salonul din Southampton, sau două farfurii ciobite din majolică de pus pe polița șemineului, când mama ei avea o mulțime de bibelouri în cutii surghiunite în pod. Nu i trecuse prin cap să și ia și așa ceva cu ea când se mutase, pentru că nu trebuise niciodată să transforme o cameră străină intr o casă.