Un român rezident la Alessandria, în nord-vestul Italiei, proprietarul unei firme de construcţii, este hotărât să intre în greva foamei din cauza faptului că a fost înşelat de o companie italiană de la care preluase mai multe contracte. Deşi a apelat la patru avocaţi şi a denunţat înşelăciunea la carabinieri, nu a reuşit să recupereze prejudiciul. Suma totală se ridică la aprope 100.000 de euro.
Daniel Gavrilaş, 34 de ani, şi-a deschis firma de construcţii în anul 2006, după 11 ani petrecuţi în Italia.“Am venit în Italia cunoscând destul de bine meseria. Nu am învăţat-o aici, ci doar m-am perfecţionat. Din 1999 şi până acum patru ani am lucrat ca angajat sau am colaborat cu diferite firme, iar după aceea m-am hotărăsc să lucrez pe cont propriu”, spune românul.
Totul a decurs bine pentru Daniel, până când a contactat o firmă din Alessandria care executa lucrări publice şi care i-a propus să preia două contracte: una în care trebuia să ridice o casă destinată gărzii forestiere (n.r. “corpo forestale dello stato”) în la Masone, în provincia Genova, şi o alta, unde trebuia să execute faţada unei clădiri, situată în localitatea Novi Ligure, provincia Alessandria. "Ambele lucrări, destul de grele, le-am luat în baza unui contract cu acea societate. Am colaborat cu alţi trei români şi am dus până la capăt lucrările. Din păcate, am rămas cu o gaură de 98.000 euro plus toate economiile mele, pentru că eu am plătit pe cei cu care am colaborat şi nu am rămas dator nimănui. Ceea ce mă preocupă foarte tare este faptul că trebuie să plătesc statului italian taxe de peste 40.000 euro, rezultaţi din facturile pe care le-am făcut pentru aceste două lucrări.”
Restanţe de 98.000 de euro
Lucrările pe care le-a executat au fost terminate în timp şi fără probleme, chiar dacă necesitau experienţă şi cunoaşterea unor tehnici mai speciale. Casa ridicată în provincia Genova era făcută mai mult din lemn de castan, iar arhitectura cerea intervenţii mai deosebite. “Deşi condiţiile şi proiectul erau deosebit de grele am acceptat să preiau acea lucrare. Casa trebuia în mare parte făcută din lemn de castan, cu grinzi de 12 m, iar acoperişul trebuia susţinut cu stâlpi a căror fundaţie am făcut-o pentru doi metri şi jumătate adâncime. Totul, făcut la mână. Nu am avut la dispoziţie nici macara şi nici excavator, iar tot materialul trebuia urcat cu spatele. E adevărat că lucrarea necesita o atenţie deosebită. Nu ne-am plâns şi am dus la bun sfârşit lucrarea iar, în final, când totul a fost gata, nu am văzut nici patronul, nici banii. Casa a fost inaugurată, a fost chiar televiziunea şi toţi au fost mulţumiţi”, îşi aminteşte Daniel Gavrilaş.
Deşi construcţia a fost făcută în întregime, multe dintre lucrări nu au fost trecute în contractul iniţial. De aici au început şi problemele. Daniel Gavrilaş s-a ocupat şi de de execuţia instalaţiilor electrice, de gaz sau de izolaţie. “Casa respectivă trebuia dotată cu laboratoare speciale, săli frigorifice, care necesitau lucrări de izolare mai speciale. La fel şi instalaţia electrică. M-am ocupat personal de acestea, însă nu au fost luate în considerare. Totul funcţionează perfect, nimeni nu s-a plâns de vreo problemă. Lucrarea este aproape de artizanat, pentru că tehnica şi îmbinările şi toate celelalte lucrări necesitau experienţă. O firmă italiană ar fi cerut bani grei pentru ce era de făcut acolo. Eu nici măcar nu am fost plătit. La condiţiile pe care le-am avut şi faptul că nu am fost plătit, am ajuns la concluzia de multe ori, că eram trataţi şi consideraţi ca nişte sclavi”, consideră românul.
Daniel este convins că fiind vorba despre o sumă importantă, iar firma de la care a luat contractul are relaţii în rândul politicienilor locali, nu va rezolva prea curând această problemă. A apelat la patru avocaţi, însă nimeni nu i-a înaintat acţiune împotriva firmei italiene. Chiar şi denunţul făcut la carabinieri a rămas fără ecou. “Am încercat să rezolv problemele, discutând amiabil cu firma italiană. I-am chemat să vadă lucrările, să constate că totul funcţionează perfect, deşi ceea ce am făcut acolo era ceva mai special, nu doar o simplă construcţie. La început mi-au plătit în jur de 40.000 de euro şi acolo s-au oprit toţi banii. Eu am plătit în schimb muncitorii şi a trebuit să lucrez fără utilaje speciale. Am scos şi banii pe care îi aveam puşi deoparte după ani de muncă în Italia, circa 20.000 de euro. Facturile sunt de peste 120.000 de euro la prima lucrare şi de 30.000 de euro la cea de-a doua. În total, mai trebuie să primesc 98.000 de euro. Nu mai spun de cheltuielile legate de benzină, uzura maşinilor şi alte cheltuieli pe care le-am făcut suplimentar. Am fost de acord să chem un specialist să evalueze lucrarea şi chiar să renunţ la 30% din plată. Nici nu vor să mă primească măcar să discutăm. Nu-mi răspund la telefon sau când mă aud pe mine, închid. Am anagajat patru avocaţi, la care nu mă duceam niciodată cu mai puţin de 500 de euro şi nimeni nu mi-a dat soluţii. Nici măcar carabinierii, la care am depus o plângere. Sunt convins că e vorba de interese mari, iar firma respectivă are relaţii puternice cu politicienii locali. Tocmai de aceea sunt hotărât să intru în greva foamei. Altă soluţie nu există!”
Banii cheltuiţi şi datoriile rămase i-au îngreunat românului situaţia. Preocuparea cea mai mare este faptul că are de plătit foarte mulţi bani către statul italian, în urma facturilor emise pentru lucrările cu pricina. “Nu am mai plătit de mult ratele la casă, la maşină, cheltuielile curente. Trebuie să plătesc peste 40.000 de euro de taxe către stat, pentru facturile pe care le-am emis către firma italiană. Sunt disperat şi nu reuşesc să cred că după atâta muncă nu reuşesc să văd nicio satisfacţie.” Andi Rădiu, Corespondenţă din Italia
Recomandările noastre
