A fost odată un procuror. A dat din coate și, când a ajuns ditamai șeful, s-a crezut împărat peste Justiție și peste Crima Organizată. Dar a dat peste o buturugă mică-mică de s-a răsturnat jeepul cu prost chiar în fața națiunii.
A avut ghinion procurorul. S-a intersectat cu o fărâmă din România educată, un ieduț îmbrăcat în haine de polițist, care știa care-i diferența dintre expresiile „din cauza” și „datorită”. Tinerel, cu mintea la legile profesiei, polițistul cu doar 6 luni vechime în hainele statului nu apucase să fie pervertit și instruit de cei mai bătrâni că la interacțiunea cu boșii se aplică zicerea „capul plecat, sabia nu-l taie”. Dacă avea și el un an-doi în serviciu, altfel probabil că se purta dialogul cu procurorul isterizat că l-a oprit și că nu-l cunoaște. Bine că nu i-a avut! Că doar datorită atitudinii lui de polițist din noua generație l-a putut cunoaște toată România pe procurorul care, în 25 de ani de magistratură a condus și Crima Organizată, iar acum îi anchetează în CSM pe procurorii care calcă strâmb. Un grobian, așa cum l-ați văzut toți în filmare.
Dacă presa ar fi scris că procurorul are un trecut ca de maimuță care se cațără pe o liană, n-ați fi crezut. S-a apropiat de lideri ai PSD din Iași, a bătut drumurile și la București, s-a dat intransigent și gata de orice în spiritul legii, iar într-o zi, un ministru care nu l-a mirosit prea bine l-a propus șef la DIICOT. Și a fost numit. A stat la cârma Crimei Organizate până a realizat cineva că nu corespunde. După ce politicienii l-au schimbat din funcție, a început să o curteze pe șefa DNA și să facă o breșă către grupul reziștilor. I-a reușit. Ba chiar a intrat și într-o asociație a procurorilor anti ciuma-roșie. Aripile creșteau la loc. Devenea puternic. S-a crezut împărat, în urmă cu 4 luni, când a fost propulsat vicepreședinte la Consiliul Superior al Magistraturii, unde-i are sub control pe toți procurorii.
Hodoronc-tronc, tocmai lui să-i iasă în cale ieduțul ăla de polițist de la țară și să-i facă observație că n-a respectat regulile de circulație?! Ba să-l și filmeze în plină criză de gherțoi căruia nu i se fac temenele! Măcar atunci când a spus că a făcut trafic de influență la ministrul de interne, ca să le dea polițiștilor un spor la salariu, merita un mulțumesc. Și, eventual, un „mă scuzați, am fost un dobitoc că nu mi-am dat seama că l-am oprit pe cel care a organizat Crima Organizată în România”! Impasibilitate polițistului l-a enervat maxim pe procuror, încât nici n-a mai realizat că profera amenințări.
Ne puteți urmări și pe Google News
Povestea nu s-a terminat pe șoseaua de la țară, ci în anchetă la superiorii de la Iași, după izbucnirea scandalului în presă. Ieduțul a dat explicații, a primit povețe și a scris un raport. De frică sau din alte motive, a eliminat toate probele care ar fi putut fi evaluate în cazul unei anchete temeinice, care ar fi contrazis susținerea procurorului că filmarea e prelucrată. Polițistul spune că a șters înregistrarea din telefonul mobil, după ce a pus-o pe grupul de whatsapp al polițiștilor, ca să o vadă și șeful său. În raportul către șeful cel mare de la Iași, acel chestor cu care-l amenința procurorul, a scris că a șters filmul din telefon din cauză că avea memoria plină. Pe de altă parte, cu toții știu că nu avea pe mașină radar ca să demonstreze că procurorul circula cu viteză mai mare decât era permis, de aceea polițistul a ales atunci să-i comunice doar că l-a oprit pentru o avertizare verbală.
Incidentul cu procurorul nu a fost raportat imediat de șeful de la Iași mai-marilor Poliției Române, dar când a izbucnit scandalul în presă... Ieduțul și colegul lui de echipă au fost dați pe mâna celor de la Control Intern. Procurorul n-a fost luat la întrebări de colegii din CSM. O poveste cu final ordonat, că doar nu se iese din tipare una-două!
Abia acum a început să-i fie teamă tânărului polițist că rămâne fără serviciu la un moment dat, că nu va scăpa de răzbunarea grobianului fost șef de la Crimă Organizată. A absolvit Colegiul teologic înainte de a face Școala de Poliție, așa că rugăciunile sunt prezente în mintea lui. Poate colegii și Dumnezeu îl vor ajuta să se strecoare prin tarele sistemului, să nu se transforme și el într-un „strânge scame de pe epoleți” ca să prindă un șef de post într-o comună. Pe procuror, însă, nimic nu-l va mai spăla în ochii societății, va rămâne pe veci un gherțoi care face spume că nu i se recunoaște rangul de împărat al justiției. De fapt, un nesimțit într-un jeep, care scotea infracțiunile pe gură fără să-și dea seama.
Recomandările noastre
