Părea că lumea stă un pic pe loc șiși trage răsuflarea pentru a putea face față comenzilor ce urmau să vină de la București. „Nu suntem pregătiți!”, a strigat președintele, „Ba suntem!”, au răspuns adversarii săi.

Și a urmat o luptă pe viață și pe moarte pentru ca fiecare tabără să-și demonstreze adevărul suprem pe care un noroc binecuvântat i l-a înfipt în minte și suflet.

Omul obișnuit a ascultat cu privire temătoare cum urma să ne facem de râs pentru totdeauna în fața celor mai puternici oameni ai lumii. A mai aflat și că toată puterea ce urma să i se pună în brațe avea să fie batjocorită de tâmpiți animați de rele intenții. A fost schimbat un ministru delegat și țara a luat foc, de parcă îl arseseră pe rug, în loc de vreascuri fiind aruncate în jar toate avantajele cărora tocmai le dădeam cu piciorul.

Apoi a venit peste noi Crăciunul cu ale sale damfuri de cârnați și murături, ne-am luat cu luptele pe marginea colindelor sau ce ne-o mai fi încăierat atunci, teme majore, cum ar fi brazii la ghiveci sau serbările de la grădiniță. Am uitat de președinția pe care am umflat-o politicianist la finalul lui 2018 și ea s-a scurs pe lângă noi așa cum ar fi și trebuit, ca o formalitate de care trebuie să ne asigurăm funcționărește că merge fără sincope.

Am mai auzit de ea pe 9 mai, cu ocazia manifestărilor de la Sibiu, dar acolo liderii erau în campanie electorală, inclusiv al nostru de la Cotroceni, așa că nimeni nu a avut timp de președinția noastră. Poate că dacă politicienii erau mai uniți am fi avut ceva avantaje de imagine de pe urma acestei președinții rotative, dar colegi mai erudiți în politica externă nu au reușit să mă lămurească asupra unei președinții „de succes” și diferențele față de una „fără probleme”.

Un exemplu de succes fusese Bulgaria, dar, privind la rece ce s-a ales de promisiunile de imediat după ce au predat președinția, nu văd ce mare câștig a înregistrat. Pierderile suferite de partidele din Coaliția de guvernare din această perioadă nu au avut legătură cu politica Consiliului, ci cu propriile greșeli în materie de politică internă, pentru că, de exemplu, puteau fi organizată orice manifestare sub egida președinției române, de la care participanții să plece extaziați, dar efectul dizolvării grupului ALDE sub „căldura” lui Macron și rolul jucat în acest nou grup de Dacian Cioloș nu l-ar fi putut contracara.

Privind acum, când mai sunt doar câteva zile până predăm această președinție, îmi dau seama că a fost o perioadă ca oricare alta, mai scurtă, pentru că Parlamentul European s-a dizolvat și s-a primenit după alegeri, dar fără ceva cu adevărat ieșit din comun. Am avut discursul lui Donald Tusk în limba română și… cinstit, puteți enumera rapid alte evenimente memorabile din aceste șase luni?

Post Scriptum: Există o pagină de internet special creată pentru președinția României. Văd acolo tot felul de evenimente în derulare sau deja consumate, cele mai multe îngropate într-un limbaj de lemn pe care îl bănuiesc de „inspirație bruxeleză”. Sunt tot felul de reuniuni programate până pe 28 iunie, ultimele două zile din președinția noastră fiind în weekend. Urmează o nouă preluare care va începe fulminant cu două luni de concediu!

 

Te-ar putea interesa și: