Duminică, vorbind televiziunea de Stat (Rossia-1), președintele Putin a declarat că situația pe front este "pozitivă" pentru forțele ruse: „Toate tentativele dușmanului de a străpunge apărarea noastră, chiar utilizând rezerve strategice, nu au reușit... Dușmanul nu a obținut niciun succes!" Câteva ceasuri mai târziu, dronele ucrainene aruncau în aer pilonul 145 al Podului Kerci...

Obsesia cu orașele. Acum mai bine de un an, scriam: „Fiecare popor privește într-un mod specific propria istorie. Românii, spre exemplu, își văd istoria ca o serie de bătălii: Posada, Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Rahova, Mărășești... Manualele rusești privesc însă propria istorie ca pe o suită de asedii: asediul Poltavei – care a marcat, la 1709, afirmarea Rusiei ca putere regională; asediul Sevastopolului (1854); al Leningradului (1941-1944); Stalingradului (1942-1943); Berlinului (1945); Budapestei (1956); Pragăi (1968) și, mai încoace, asediul orașului cecen Groznîi (1999-2000) și al celui georgian, Gori (2008) (AICI). Pentru Kremlin victoria înseamnă cucerirea unui oraș. Ucrainenii nu au eliberat niciun oraș important din Zaporojie, deci, în viziunea Moscovei, „nu a obținut niciun succes”.

Analizând situația de pe front, este limpede că Statul Major rus se aștepta ca, pe frontul din Zaporojie, ucrainenii să atace cele două orașe care stau în cale spre Marea de Azov: Tokmak și Kamianka, aflate în prezent la 25, respectiv 35 km de linia frontului. De aceea, aceste orașe au fost transformate fortărețe, protejate de câte trei-patru linii de apărare multiple, eșalonate în adâncime, pe un front de 150 km. 

Cele trei căi. Marele Stat Major ucrainean privește însă altfel lucrurile: nu este interesat să cucerească orașe, mai ales orașe fortificate. O asemenea operațiune implică pierderi prea mari. Planul este altul: prăbușirea logistică a frontului rusesc. Ca la Kiev, ca la Harkov, ca la Herson. Prin manevre de foc atent planificate, invadatorii sunt lipsiți de cele strict necesare continuării luptei: muniție, combustibil, hrană.

Dispozitivul militar rusesc din Zaporojie este aprovizionat pe trei căi: calea ferată dinspre Nord, de la Doneț spre Melitopol; porturile Berdiansk și Mariupol; calea ferată care vine din Sud, peste Podul Kerci, prin Crimeea, apoi Henicesk, spre Melitopol. Iar ucrainenii acționează metodic pentru a închide toate cele trei drumuri de acces.

Astfel, în iarnă, Armata ucraineană a ajuns până la 5 km. de nodul de cale ferată de la Volnovakha, blocând calea ferată dinspre Nord, de la Doneț spre Melitopol. Rușii au încercat să-i izgonească de acolo, luându-i prin spate, pe la Vuhledar. Și nu au reușit: deși acolo a fost practic distrusă Brigada rusă 155  Infanterie Marină, artileria ucraineană e tot acolo. Nimic nu mai trece, iar aprovizionarea trebuie să facă un ocol de 750 km., de la Rostov prin Crimeea, apoi înspre Nord, prin Henicesk, spre nodul feroviar strategic Nova Bogdanivka ( la Nord de Melitopol ).

Precum spuneam, a doua cale de aprovizionare a Armatei ruse este prin porturile Berdiansk și Mariupol, situate la mai bine de 100 km. de front. Dar așa cum scriam acum cinci săptămâni ( AICI ),  „...sâmbătă 3 iunie a început evacuarea portului Berdiansk, ocupat de ruși: danele sunt sub tir de  rachete. De la o oră la alta se așteaptă o decizie similară privind portul Mariupol.” Marina rusă și-a retras navele, fiindcă nu poate folosi instalațiile portuare: loviturile cu rachete de croazieră Storm Shadow nu contenesc. La 11 iulie, generalul Oleg Ţokov, care comanda Divizia a 144-a mecanizată, a fost ucis la Berdiansk.

Furtuna demiterilor. Până azi-noapte, cei circa 100.000 de militari ruși de pe Nipru, din Crimeea și Zaporojie mai primeau aprovizionare numai calea ferată care vine din Sud, peste Podul Kerci, prin Crimeea, apoi Henicesk, spre Melitopol. 

La 22 iunie, ucrainenii au făcut un test: au atacat și avariat grav podul Cionhar, din raionul Henicesk. Într-o săptămână, podul a fost reparat: adâncimea apei în zonă e de circa 1 metru. Dar, timp de circa o săptămână, cei circa 80.000 de militari ruși din Zaporojie nu au mai primit aprovizionare. Iar asta a provocat o adevărată furtună.

La început de iulie, rudele militarilor din Regimentul 137 Gardă, desfășurat în Zaporojie, la nord de Bahmut, au scris președintelui Putin reclamând condițiile proaste în care luptă soldații: nu au nici muniție, nici echipamente și nici mâncare.

Președintele Putin l-a chemat la raport pe generalul-maior Ivan Popov, comandantul Armatei 58 de Arme Întrunite din care face parte Regimentul 137 Gardă. Generalul i-a zis de la obraz kaghebistului cum stau lucrurile: „Ca să fiu sincer, a apărut o situație dificilă în relația cu superiorii mei, în care trebuia fie să tac și să fiu un laș, fie să spun ceea ce voiau să audă, fie să spun lucrurilor pe nume”. Până la urmă generalul Popov „a expus la modul cel mai dur absolut toate aspectele problematice din armata rusă ce țin de asigurarea de luptă și de aprovizionare”. Și a fost demis.

Demiterea generalului Popov a provocat vâlvă în Duma de Stat, fiindcă era cel mai înalt în funcție dintre cei opt lideri militari ruși demiși în ultimele trei săptămâni. Mai mulți deputați din Dumă, în frunte cu generalul în rezervă Andrei Gurulev (care a comandat și el în trecut Armata 58) l-au interpelat pe ministrul Apărării, generalul-șaman Șoigu, de profesie inginer. Iar jurnaliștii au încercat să afle dacă, în confruntarea cu deputații din Dumă, șamanul Șoigu va fi sprijinit de președintele Putin. Dar Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui, s-a spălat pe mâini și le-a recomandat jurnaliștilor să ia legătura cu Ministerul Apărării. 

Trezindu-se prins în clește între Dumă și mass media, ministrul „a urcat pe fir” și a dat de un raport mai vechi al generalului Vladimir Seliverstov, comandantul Diviziei 106 Aeropurtate de Gardă (din compunerea căruia face parte Regimentul 137 Gardă). Raportul, adresat șefului Marelui Stat Major, Gherasimov (în prezent suspendat din funcție) enumera exact aceleași „aspectele problematice ce țin de asigurarea de luptă și de aprovizionare”, reluate ulterior de generalul demis, Popov. 

Ministrul, convins că a dat de ”rădăcina răului”, l-a chemat la raport pe generalul Seliverstov, ca să-l ia la refec și să-l determine să-și retragă reclamația. Acesta însă „și-a manifestat public nemulțumirea cu privire la condițiile din zonele în care forțele ruse se apără în fața contraofensivei ucrainene”. Și a fost demis pe 15 iulie. 

Un pod prea apropiat. Deci, întreruperea timp de câteva zile a căii ferate care asigură aprovizionarea dinspre Sud a frontului a provocat aproape imediat la Moscova o furtună politică soldată cu demiterea a doi generali. Oare ce efect ar avea detonarea Podului Kerci, blocând nu numai logistica a două Armate de Arme întrunite, ci și peste 100.000 de turiști ruși aflați la acest moment în Crimeea?

Imediat după apariția triumfalistă a președintelui Putin la Televiziunea de Stat rusă („Dușmanul nu a obținut niciun succes!”), generalul Valeri Zalujni, șeful Statului Major al Armatei ucrainene, i-a răspuns: „De îndată ce voi avea mijloacele necesare, voi face ceva: voi recupera Crimeea. Nu-mi pasă – nimeni nu mă va opri”. Generalul ucrainean nu vorbea ca să se afle în treabă: știa că dronele navale sunt în drum spre pilonul 145 al Podului Kerci. Și, în miez de noapte, s-a întâmplat exact ceea ce spuneam acum 40 de zile. Atacul, atent pregătit, a întrerupt pentru multe luni traficul ( AICI ): „Pe acea magistrală rutieră și feroviară, de-a lungul litoralului vestic al Mării de Azov trec toate proviziile destinate Frontului rusesc din Zaporojijia, precum și trei sferturi din logistica necesară Frontului de pe Niprul Inferior și din Crimeea. Și cât timp pot oare rezista aceste două Fronturi, fără aprovizionare?” Fiindcă în largul Portului Sevastopol patrulează acum, ostentativ, dronele navale ucrainene, pregătite să scufunde orice navă intră sau iese...

Totuși, calea ferată poate fi reparată în câteva săptămâni. Și acest aspect a fost atent calculat! Peste 100.000 de turiști ruși sunt blocați în Crimeea, vor trebui să aștepte ceva vreme ca să fie repatriați cu trenul, fiindcă deîndată ce se reia circulația feroviară magistrala va fi rezervată garniturilor militare. Iar până dincolo de 1 august trupele ruse din Zaporojie, dar și cele de pe Nipru și din Crimeea rămân fără muniție și hrană, care deja erau deficitare. Evident gl. Zalujni contează că, la reluarea circulației feroviare pe Podul Kerci, în august, zeci de batalioane ruse se vor repezi spre gările din spatele frontului, ca să pună mâna pe primele garnituri sosite de la Rostov: au din nou o cale de retragere, până podul e din nou bombardat.

Un moment delicat. Criza amorsată de distrugerea Podului Kerci survine într-un moment delicat. Relațiile camarilei prezidențiale cu Armata sunt foarte tensionate: Regimul Putin a început epurarea comandanților militari suspectați de complicitate cu rebelul Evghenii Prigojin. Exact ceea ce scriam eu acum trei săptămâni ( AICI ): nu mai puțin de 28 de generali de la vârful Armatei Rusei sunt suspectați că ar fi neloaiali. Printre cei suspectați se numără generalul-colonel Andrei Iudin (locțiitor al șefului Forțelor aerospațiale), generalul-locotenent Vladimir Alexeiev (adjunctul șefului GRU) și fostul ministru adjunct al apărării, Mihail Mizințev. 15 dintre cei suspectați au fost deja demiși, iar cel puțin 13 au fost reținuți și băgați în ancheta FSB. Printre aceștia se numără generalul Serghei Surovikin, șeful Forțelor aerospațiale ale Rusiei. Am văzut deja ce criză politico-militară a provocat întreruperea pentru câteva zile a circulației feroviare pe podul Cionhar; cu ce se va solda oare întreruperea pentru câteva luni a circulației pe Podul Kerci?

Și relațiile Regimului Putin cu populația tocmai intră în criză. La 15 iulie s-au încheiat recrutările pentru serviciul militar obligatoriu: 147.000 de tineri au fost chemați la oaste. În principiu, legile Rusiei interzic trimiterea peste hotare a militarilor în termen: nu este stare de război. De fapt, tocmai acum s-a aflat că un Decret Prezidențial emis în luna aprilie permite ca recruții să fie angajați cu contract, pentru a fi trimiși în Ucraina, după trei luni de serviciu militar. Și tocmai s-au împlinit cele trei luni, iar comandanții de pe toate palierele au început să exercite presiuni asupra ”bibanilor”, ca să semneze contractul de plecare pe front.

În numai o zi, Regimul Putin a primit o serie devastatoare de lovituri. Care vor fi efectele? Vom vedea în zilele următoare: nu este exclusă nici o răzvrătire generală a Armatei ruse, stil 1917, cu dezertare în masă de pe front și revoluție acasă!

Editorialul poate fi văzut AICI