Un plasture inteligent ar putea permite persoanelor cu afecţiuni ale aparatului vocal să vorbească din nou. Aproape o treime dintre oameni suferă de cel puţin o tulburare a vocii în timpul vieţii, arată un studiu.

A fost găsit un plasture inteligent

Cercetătorii au descoperit un plasture adeziv, care i-ar putea ajuta pe cei cu probleme să vorbească din nou, folosind inteligenţa artificială (AI) care citeşte mişcările muşchilor gâtului pentru a le transforma în cuvinte.

Plasturele este activat exclusiv de mişcările muşchilor, potrivit cercetătorilor americani care au publicat marţi un articol în revista Nature Communications, în care descriu prototipul dispozitivului pentru reabilitare vocală.

Fixat pe piele, plasturele converteşte mişcările muşchilor laringelui în semnale electrice, care sunt la rândul lor traduse în vorbire de un algoritm de învăţare automată, o formă de inteligenţă artificială. Un difuzor redă propoziţiile pe care persoana respectivă intenţionează să le rostească. Momentan, prototipul poate transmite doar anumite fraze preînregistrate.

Cum funcționează acest plasture

Plasturele funcţionează fără a fi nevoie să capteze vibraţiile corzilor vocale ale unei persoane, ceea ce înseamnă că ar putea ajuta la restabilirea vorbirii persoanelor cu afecţiuni ale corzilor vocale, a spus autorul principal al studiului, Ziyuan Che, de la Universitatea din California, Los Angeles. Tratamentele existente pentru problemele grave ale vocii, cum ar fi dispozitivele portabile de tip electrolaringe, pot fi „incomode, inconfortabile sau invazive”, au spus cercetătorii.

Are mărimea unei monede mari

Plasturele rezistent la apă are aproximativ mărimea unei monede mari şi cântăreşte doar şapte grame. Textura sa poate fi comparată cu cea a unei mănuşi de cauciuc. Pentru a testa dispozitivul, opt voluntari fără tulburări de voce au fost rugaţi să vorbească sau să şoptească cinci propoziţii, printre care „Crăciun fericit”, „Te iubesc” sau „Nu am încredere în tine”.

Ei au citit frazele în timp ce stăteau în picioare, mergeau şi alergau, pentru a arăta că plasturele funcţionează şi în mişcare.

Acest dispozitiv a indicat cu exactitate ceea ce spuneau voluntarii în aproximativ 95% din timp. Unele cuvinte care acţionează mişcarea muşchilor gâtului într-un mod similar – cum ar fi verbul „a face” („to make”, în engl) şi numele propriu „Mark” ar putea face dificil pentru plasture să distingă între ele, spun cercetătorii. Dar aceste două cuvinte apar de obicei într-o propoziţie lungă, cum ar fi „Mă duc să pregătesc cina (to make)” sau „Ce mai faci Mark?”, explică ei.