În 2008, în Germania a apărut un tonomat denumit „Gebetomat”. Cu ajutorul acestuia, credincioșii puteau asculta aproximativ 300 de rugăciuni în 65 de limbi diferite. Acesta conținea rugăciuni pentru creștini, evrei, budișți, islamiști și chiar rugăciunile scientologilor, a călugărilor tibetani și un cântec-vrajă african pentru ploaie.

Încă din 2008, aceste cabine slujesc cu credință în diverse aeroporturi sau instituții de învățământ. În Regatul Unit, această inovație a fost instalată în anul 2012, la Universitatea din Manchester. De aici și până la jucăriile care spun rugăciuni, a fost numai un mic pas. În România, prețurile pentru astfel de jucării pornesc de la 20 lei și ajung și până la 100 lei.

Păpușa bebeluș care spunea 19 rugăciuni în limba română

Devalorizarea unui act sacru

Preotul Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, a explicat pentru EVZ, că există riscul ca o astfel de practică să devalorizeze rugăciunea și să o transforme într-un simplu text, dacă părinții nu rostesc alături de copii rugăciunea.

„În primul rând, trebuie să spunem că păpușa este un obiect cu care se joacă copilul. Dacă este să o mutăm în partea spirtuală, e puțin mai complicat. Rugăciunea nu poate fi automatizată. Ea trebuie auzită din gura mamei și nicidecum din gura unei păpuși. Eu, ca preot, nu tratez rugăciunea în joacă, căci există riscul devalorizării. Când vorbim despre spiritualitate ar trebui să ne gândim la cu totul altceva decât o păpușă care spune rugăciuni. Jucăria pentru copil are misiunea de a fi un companion. Este un element de delectare. Poate există unii copii care învăță rugăciunile și astfel. Dar oare învață rugăciunea sau un simplu text? Ea nu este o poezie. Rugăciunea este mai presus. Ea se învăță cu trăire”.

Comercializarea Divinității

„Din păcate și zona religioasă a devenit destul de comercială. Ne mai miră că au apărut astfel de păpuși? Ce să mai zicem de icoanele cu led-uri, de parbrizele de la mașini pline de cruci? Copilul are nevoie de duhul cu care se învață rugăciunea. De fapt, părinții, în subconștient, cred că pruncii lor pot învăța rugăciunea de la o păpușă, delegându-i ei atribuțiile de părinte. Cei care au această opinie nu își trăiesc profund credința, au una formală. Rugăciunea se învață în familie. Este trist dacă am reușit să coborâm nivelul credinței aici. Dumnezeu devine un ghișeu prin care se instrumentează actul spiritual. Să ne amintim de Hristos când a scos vânzătorii din templu, căci credința nu este piață”, închie preotul Eugen Tănăsescu.

„Nu am văzut jucăriile respective. Nu știu dacă această modalitate este calea cea mai bună, căci rugăciunea creează o comuniune cu Dumnezeu, dar în același timp creează o comuniune și între cei ce se roagă. Rugăciunea se învață de la mămica și tăticul, de la Biserică”, a declarat Înaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

„Foarte drăguță, dar din păcate a trebuit să o returnez după ce am fost trezit cu rugăciuni de trei ori în miez de noapte”, povestește Alexandru, un părinte care a cumpărat o astfel de jucărie.

 

Păpușa îngeraș care spune rugăciunea „Tatăl nostru”

Ce spune psihologul

„Suntem un popor ortodox cu un procent ridicat de ortodocși practicanți, ceea ce înseamnă că din punct de vedere al marketingului reprezentăm o piață bună de desfacere a obiectelor bisericești. Se pare că și păpușile intră în acest segment atâta timp cât recită rugăciuni. Rămâne la latitudinea fiecărei familii în parte dacă salută acest gen de jucărie sau nu. Acum, din punct de vedere psihologic, aceste păpuși nu fac rău și nu afectează cu nimic dezovoltarea emoțională a copiilor. Sunt familii în care copiii sunt învățați să se roage înainte de culcare de exemplu, dar și famili în care această practică nu există. Pentru acei copii însă, care vor intra în contact cu aceste jucării pe de o parte vor memora mai repede acele rugăciuni, însă vor pierde un pic din esența rugăciunii, pentru că prin intermediul unei astfel de jucării, rugăciunea va deveni superficială și pe undeva parcă interacționăm cu un robot, cu o interfață inocentă care ne „învață” cum să ne rugăm… Pe undeva pierdem esența!”, a explicat pentru EVZ, psihologul Eveline Osnaga.

 

Te-ar putea interesa și: