Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Duelurile nu sunt astăzi decât o amintire. Pe vremuri însă, au fost un mijloc legal de reglementare a unor dispute care implicau prestigiul personal, onoarea familiei. Deși dreptul impusese de mult timp procesul în justiție, duelurile au continuat să fie tolerate. Ele se desfășuraru după tot tipicul, cu martori, convoncări, alegeri de locuri și arme, arbitri. Se lua, evident, în calcul posibilitatea rănirii sau a decesului. Codul Penal românesc la finalul secolului XIX conținea chiar 4 articole, articolele 258-261
Totul a pornit de la un articol de presă
Conservatorul George Em. Lahovary, proprietarul ziarului „LʼIndépendence roumaine” a publicat articolul „Deux politiques”. În articol, era criticat Nicolae Filipescu. Acesta fusese deputat și Primar al Capitalei. După duel, va mai ajunge din nou Primar al Capitalei. Acesta s-a simțit ofensat și a trimis doi martori către Lahovary, cu mesajul că vrea să-i acorde satisfacția unui duel. Arma aleasă a fost spada.
S-au stabilit martorii, data și locul unde avea să aibă loc duelul. Duelul a fost programat pe 29 noiembrie 1897, la ora 11.oo, la o sală de scrimă și gimnastică aflată pe Cheiul Dâmboviței. Lahovary, spadasin antrenat a acceptat provocarea și tipul de armă. A acceptat și locul de luptă, acea sală pe care însă Filipescu o cunoștea foarte bine.
Duelul se termină cu moartea celui provocat!
Regula a fost că reprizele de luptă trebuiau să dureze fiecare câte 2 minute. Regula luptei a fost că ea va înceta când unul dintre combatanți nu va mai putea lupta. Desigur, exista și posibilitatea ca lupta să se dea până în momentul în care primul combatant avea prima rană, cât de mică ar fi fost ea. Se știe că ambii combatanți și-au redactat și autentificat dorințele testamentare. Sala de luptă avea o lungime de numai 12 m. De obicei, duelul cu spada se făcea pe o lungime de cel puțin 30 m, pentru ca să existe posibilitatea unei retrageri în timpul luptei.
Prima repriză s-a încheiat nedecis. În a doua repriză, Nicolae Filipescu a inițiat un atac, George Em.Lahovary nu s-a putut retrage iar spada lui Filipescu l-a rănit grav. Lama a intrat 20 cm și a secționat vena cavă inferioară a lui Lahovary care a decedat pe loc.
Procesul și grațierea
O campanie de presă a cerut ca duelurile să fie complet scoase în afara legii. Nicolae Filipescu a fost condamnat la 21 februarie 1898 la o pedeapsă de 6 luni închisoare. Martorii au fost achitați. Regele Carol I, însă îl va grația. Nicolae Filipescu fusese Primar al Capitalei în 1893-1895. Va mai ajunge primar încă o dată în perioada aprilie-iunie 1899. Va fi apoi de două ori Ministru al Domeniilor Coroanei (1900-1901, respectiv 1912-1913 ) și o dată, Ministru de Război în 1910-1912. Nicolae Filipescu a decedat la 30 septembrie 1916, la București.
