Unii au ales slujba asta pentru bani. Pentru că bani sunt destui. Dar ei sunt cei care au greșit. De la cei care supraveghează survolurile, până la cei din turnul de control al aerportului, în meseria asta trebuie pasiune. Și disciplină. Și, mai ales, nervi

Când ești sus, la 12.000 de metri, te gândești că dacă pilotul e bun ajungi sănătos la destinație. Habar n-ai ce e în jur. Nici sus, nici jos, nici în dreapta, nici în stânga. Nici pilotul nu știe exact. În timpul ăsta, niște „furnicuțe”, dintr-un „mușuroi” fără lumină naturală, cu aer condiționat nonstop, se uită pe niște ecrane și stabilesc rute, pe altitudini, direcții și viteze diferite. Băieții ăștia îți au viața la vârful degetului. Lucrează în ture de 12 ore cu 24. Nu contează că e weekend, 1 Decembrie, Paște sau ziua soacrei. Ai divorțat, ți s-a îmbolnăvit copilul, ai avut un deces în familie sau, pur și simplu, ai băut cam mult la o nuntă, n-ai voie să vii la serviciu inapt de muncă. Unde mai pui că n-ai voie să greșești.

Viața ta depinde de reflexele lor

O eroare te bagă la pușcărie. Și, mai grav, îți umple conștiința cu morți! Se erodează psihic repede. Altfel, sunt bine plătiți și invidiați. Văd lumea mai des și mai ieftin, dar plătesc un altfel de preț. Sunt școlarizați în țară, dar au perfecționări regulate în străinătate, la Londra, Miami sau Paris. Pensia îi apucă mai rar. Ăsta e of-ul lor și ar trebui să fie și al pasagerului. Cum te simți când viața ta stă în atenția, concentrarea și reflexele unui om de 65 de ani? este vârsta la care, la noi, sunt pensionați controlorii de trafic aerian. Paradoxal, lucrează la stat, dar nu sunt bugetari!

„I-a înghețat un motor la 15.000 de metri!”

Gabriel Tudorache are 46 de ani și, de un sfert de veac, dirijează avioane. Este și liderul sindical al salariaților ROMATSA, entitate care îi are pe ștatul de plată pe cei 570 de controlori de trafic aerian (CTA) din România.

„Am avut un Boeing, acum 20 de ani, care a intrat în țară, la Giurgiu, la 15.000 de metri. Imediat, am auzit SOS-ul pilotului. Îi înghețase un motor și era în picaj. I-am dat coordonatele Otopeniului, că era cel mai apropiat aeroport. Am anunțat salvarea, pompierii și am «vectorizat» toate aeronavele de sub el…”, povestește, cu un calm incredibil, Gabi Tudorache.

FOTO: Mihai Zega și Gabriel Tudorache. Doi bărbați care știu, ca nimeni alții, prețul stresului FOTO: NICU DÎRDÎIAC

De fapt, îi gonise pe toți cei care îl puteau jena pe pilotul aflat în pericol. „Dar rata de coborâre era așa de mare, că mi-am dat seama că n-avea nicio șansă să ajungă la pistă. La 5.000 de metri, pilotul a repornit motorul și și-a continuat zborul spre Londra!”, relatează el, pe un ton neutru, un eveniment care putea să-i schimbe viața.

Avionul putea să cadă și să moară oameni. Ar fi intrat în anchetă și, dacă se constata că un singur cuvânt fusese pronunțat greșit, risca pușcăria.

Așa este și azi, cu orice controlor de trafic, oriunde din lume.

Un câine a ajuns în motor, la decolare

Un tânăr de 32 de ani, Mihai Zega, cu șase ani de meserie, îl completează.

„Evenimente pot fi sus, dar și la decolări sau aterizări. Eram încă elev, la Băneasa. La ultimul avion, cu zece minute înainte să ies din tură, pilotul unui Wizzair, imediat ce a decolat, a anunțat: «Mayday! Mayday! ». A raportat că a lovit un câine cu roata din față, care a fost aruncat pe bot, după care a ajuns, împreună cu o bucată din fuselaj, întrun motor! A durat șapte minute până a aterizat. Timpul se dilatase pentru mine! Un coșmar… Am visat, câteva nopți, numai prăbușiri!”, te bagă în sperieți tânărul controlor de trafic.

Mihai are pedigree-ul CTA în sânge. Și taică-său și maică-sa sunt tot controlori de trafic, tot la Area Control Center – Spațiul aerian superior, la București”.

Eu am copilărit în turnul de control de pe aeroportul de la Kogălniceanu. Ai mei n-aveau cu cine să mă lase și mă luau cu ei. Dormeam pe un fotoliu... M-a fascinat! Știam toate avioanele cum arată și cum le sună motorul! Am învățat de mic cum e meseria asta”, explică Mihai Zega cum de a ales să se facă controlor de trafic aerian.

Salariu generos, responsabilitate uriașă

Dar nu toți cei ce ajung controlori de trafic au avut norocul ăsta. Mulți sunt atrași de mirajul salariului foarte generos. „Bineînțeles că leafa e motivantă. Majoritatea celor care aleg meseria asta se gândesc la bani. E o greșeală! Dacă nu o faci de plăcere, clachezi! Au fost unii, tobă de teorie după un an și jumătate de școală și, când s-au văzut cu 15-20 de «ținte» pe ecran, s-au blocat! Au renunțat pe loc!”, te face Mihai să înțelegi că mirajul banilor nu e suficient. Nici el și nici sindicalistul nu vor să spună cât câștigă un controlor de trafic. Se spune că un salariu mediu al unui CTA, cu tot cu sporurile aferente, e în jur de 3.000 de euro. Întrebat direct, Gabriel Tudorache e evaziv: „E confidențial. Dar pot să spun că un coleg britanic câștigă și 10.000 de lire, adică spre 15.000 de euro. În alte țări se câștigă între 7 și 12.000. Noi nu suntem nici la jumătate!”

Vor pensie la 55 de ani. Poate că o merită

Mai demult, școlarizarea se făcea la Școala Superioară de Aviație de la Băneasa. Costa 6.000 de euro, dura un an și jumătate și o făceai pe banii tăi. La sfârșit ieșeai cu o licență, dar nimeni nu-ți garanta locul de muncă. Mihai a așteptat cinci ani până s-au scos posturi în București. Astăzi, șolarizarea e asumată de ROMATSA. „Anul ăsta s-au înscris 1.200 de candidați pe 45 de locuri. Concursul se întinde pe șapte luni și include și un test de aptitudini online, pe un server din Bruxelles. Au luat doar 28 de inși! Vor face o școală teoretică, mai dau un examen la Autoritatea Aeronautică, după aia încep pe simulator, alt examen și, la urmă, pregătirea în trafic real, cu instructor alături. În total, aproape doi ani și nu știm câți rămân...”, oftează Gabi Tudorache, care se grăbește la o întâlnirte cu patronatul la care va participa și ministrul Transporturilor. Au făcut deja o grevă de avertisment, de două ore, acum o săptămână, care a zăpăcit tot traficul din România. Vor două chestii capitale: să scadă vârsta de pensionare la 55 de ani și demisia întregii conduceri.

Trei generali pensionari conduc ROMATSA

Indignarea controlorilor de trafic are noimă. ROMATSA are 1.500 de angajați din care, ceva mai mult de o treime sunt efectiv controlori de trafic activi. Au, în schimb, 12 directori în centrală și încă vreo 15 în țară. „Spre exemplu, Germania, la 5.000 de angajați, are trei directori, iar Franța - patru!”, se înfierbântă Gabriel Tudorache. Și ca să capeți adevărata dimensiune a stufoasei scheme trebuie spus că vârful companiei - care primește bani de la Eurocontrol, forul continental al controlorilor de trafic -este în întregime „militarizat”.

FOTO: Acolo, sunt oameni care au viața ta în mâinile lor

„Păi, directorul general, directorul general adjunct și directorul de la Căutare-Salvare sunt toți generali în rezervă! Ei nu pot lucra cu civilii, nu acceptă ideea de sindicat și dialogul social!”, explică liderul sindical. Cât de opacă e conducerea am aflat și noi. La o săptămână de când am cerut oficial concursul pentru realizarea unui reportaj, capii ROMATSA nu ne-au dat niciun răspuns.

Cancer pe creier la 45 de ani

Totul li s-a tras controlorilor de la accidentul din Apuseni, când s-a prăbușit avionul pilotat de Adrian Iovan. Atunci, ROMATSA și, implicit, controlorii de trafic, au fost scoși țapi-ispășitori. „La două-trei zile de la accident, printr-un raport semnat și de vicepremierul Oprea, dat publicității înainte de finalizarea anchetei care abia începuse, ROMATSA a fost declarată vinovată!”, se supără pe viață Gabi Tudorache. 21 de persoane din companie au fost audiate, din care 15 CTA. „Unul dintre ei a murit acum două luni, la 48 de ani. Era perfect sănătos. L-a durut capul într-o zi, s-a dus la medic și i-au găsit o tumoare pe creier. În trei săptămâni s-a prăpădit!”, strânge din dinți Mihai Zega.

Acum 25 de ani erau 200 de zboruri pe zi. Astăzi sunt 2.500-3.000!

Un controlor de trafic lucrează 12 ore cu 24 și 12 cu 48. Dintr-o tură de 12 ore, se lucrează, de regulă, alternativ, două ore în fața ecranului, cu alte două de repaos. Se consideră că nu te poți concentra eficient pe un interval de timp mai mare. Unde mai pui că traficul aerian este, în ultimii ani, într-o creștere exponențială. „În 1991, când m-am angajat, erau maxim 200 de zboruri pe zi. Astăzi sunt 2.500-3.000!”, te lămurește Gabriel Tudorache. „Pot să fie și 200 de zboruri simultan!”, îl completează mai tânărul său coleg, Mihai Zega. Tudorache mai adaugă: „De când cu războiul din Ucraina și, mai ales, cu prăbușirea avionului malaezian, anul trecut, traficul a crescut cu 30%!”.