Opinii EVZ
Un Cernobîl chimic a explodat în Crimeea anexată de ruși: nori acizi distrug totul în regiune! Pulsul planetei
Dacă în mai 1986 a fost explozia unui reactor la Cernobîl, ascunsă de autoritățile sovietice care a făcut numeroase victime de jur împrejurul Europei, în urmă cu două sptămâni dezastrul mortal s-a produs în Crimeea ocupată și anexată de ruși, mai exact la fabrica Titan Crimeea din Armyansk, în nordul peninsulei. Un nor de acid de sulf a acoperit localitatea, trei districte înconjurătoare și a afectat și teritoriul ucrainean aflat sub autoritățile legitime de la Kiev. Legea tăcerii joacă însă un rol major, și la o săptămână de la sesizările populației și pozele plasate peste tot, nici la 4 septembrie, autoritățile locale încă nu dăduseră starea de alertă și nu comunicaseră despre dezastru nici localnicilor, nici autorităților vecine.
Fabrica Titan produce dioxid de titan, fiind cel mai mare producător european al acestei materii prime folosite pentru producția de plastic, gumă și alte produse. Reziduurile din procesul de producție sunt depozitate sub cerul liber încă din 1971, într-o zonă de 40 kilometri pătrați, într-un depozit acid. Depozitul primea regulat apă prin Canalul din Nordul Crimeii, aflat acum sub controlul autorităților legitime și care a fost închis. Fabrica a rămas a proprietarului chiar și după ocupație, un controversat oligarh, Dmitro Firtash, cunoscut pentru intermedierea livrărilor de gaz rusesc către Ucraina prin firma RosUkrEnergo, înregistrată în Elveția. El a vândut afacerea, preluată acum de firma rusă Titanium Investments Ltd.
De această dată, în lipsa apei, acidul s-a evaporat în nori acizi de di-/trioxizi de sulf care intră în contact cu apa din atmosferă, cu cea de pe frunză, din natură, de pe fața oamenilor și din căile respiratorii, producând acid sulfuric și ducând la arsuri și respirație îngreunată. De altfel, după ce a deschis școlile, la 1 septembrie, potrivit normelor ruse și din întreg spațiul post-sovietic, autoritatea locală a fost obligată să evacueze copii din trei districte. Totuși, deși promitea date, nici până azi acestea nu au fost comunicate, fiind totul păstrat sub secret. Chiar și pretinsul minister al mediului din regiune, care publică regulat situația emisiilor poluante în toată regiunea, a omis exact cele trei districte direct afectate.
Dacă în Crimeea anexată lucrurile sunt ținute sub strictă tăcere, în zona aflată sub controlul autorităților legitime de la Kiev, în regiunea Kherson, datele arată foarte prost, și dau măsura impactului: gazul toxic a afectat 23 de copii care au manifestat simptomele, iar 634 au ajuns la doctori pentru control amănunțit, în timp ce serviciul de frontieră al Ucrainei a anunțat că 61 de grăniceri au acuzat simptome dintre care 5 sunt spitalizați din această cauză. De altfel serviciile de urgență sunt pline de apeluri și intervenții în consecință, iar farmaciile și spitalele au epuizat stocul de măști.
În locul tragediei, Armyansk, potrivit locuitorilor, autoritățile au început să spele cu apă drumurile, în timp ce în curți toată vegetația e afectată de nori galbeni, fiind arsă, iar produsele toate contaminate. Au fost închise 4 furnale din cele 8 funcționale, dar închiderea completă a fabricii va dura, iar soluțiile sunt doar pe termen lung. Până în 2014, Canalul Nordic ducea 30 de milioane de metri cubi de apă pe an spre Crimeea, care are o problemă acută cu aprovizionarea cu apă, după secete repetate și dispariția pânzei freatice în adâncuri. Dacă există resurse pentru populație, toată activitatea economică a peninsulei e paralizată.
Autoritățile din regiunea anexată de Rusia au anunțat că vor trage o conductă cu apă, însă nu sunt surse relevante de apă dulce, curgătoare, în peninsula Crimeea, iar aducerea apei sărate din Marea Neagră, din Golful Krakinit, ridică probleme majore din cauza salinității crescute a acestei ape de mare și a efectelor necunoscute asupra compusului acid în discuție. Sunt așteptate teste de laborator înainte de a aborda o asemenea soluție, care și ea se anunță de durată.
Chiar și așa, cu o sursă de apă, e nevoie de 1,8 milioane de metri cubi de apă pe lună pentru a menține depozitul de reziduuri în situația sigură. Alternativa ar fi neutralizarea depozitului acid, dar, din nou, nu se știe cu ce s-ar putea realiza, ce cantități ar fi necesare și de unde ar trebui acestea aduse. Azi, peninsula e legată de Rusia doar prin podul peste strâmtoarea Kerci, de la ieșirea din Marea de Azov către Marea Neagră.
Până la o soluție finală, problema Rusiei rămâne aprovizionarea Crimeei. Cu gaz s-a rezolvat, din surse proprii și din platformele ucrainene luate cu asalt, confiscate și apărate astăzi cu armele. Cu energia electrică, au venit generatoarele Siemens, cumpărate de Rusia cu altă destinație și mutate în Crimeea, pentru a nu depinde de partea din Ucraina aflată sub controlul autorităților legitime. Cu apa, situația e mult mai complicată și nu pare să aibă mari soluții, odată ce nu există surse relevante de apă dulce, iar desalinizarea e un proces greoi, costisitor și mai ales care cere multă energie, energie pe care, din nou, Rusia nu o deține în regiunea anexată de la Ucraina. De aceea posibile dezastre ecologice sau accidente de această factură se pot repeta oricând.
Recomandările noastre
