Regimul comunist de la Beijing folosește mările ca pe un spațiu de „presiune” prin care își sporește dominația militară și comercială.

Cu ocazia celor două audieri ale sale în cele două Camere ale Parlamentului francez, șeful de Stat Major al Marinei Franței, amiralul Pierre Vandier, a avertizat în privința „folosirii din nou a mării în scopuri strategice” ca principală caracteristică a „noului ciclu geopolitic actual”.

Astfel, a subliniat amiralul, „marea a redevenit o zonă de fricțiune, de demonstrație a forței, adesea dezinhibate” și „mâine, ar putea deveni o zonă de confruntări”, în timp ce „codul de bună conduită între țări nu mai este respectat întotdeauna”.

Și Vandier a dat exemplul insulițelor de corali pe care se construiesc baze militare, prospectarea „fără jenă” a zonei economice a țărilor vecine, sau jefuirea resurselor piscicole „peste tot unde zonele nu sunt păzite”.

Amiralul francez s-a ferit să dea vreun exemplu nominal, dar China se face vinovată de toate cele trei tipuri de agresiuni enumerate, comentează Opex 360.

Mare nostrum...

Într-adevăr, Beijingul practică politica faptului împlinit în Marea Chinei de Sud, unde și-a instalat capacități de interzicere a accesului (A2/AD) pe recifurile de corali din arhipelagurile  Spratly și Paracel, trimite vase de prospecțiune în ape care nu sunt ale sale, fapt care determină fricțiuni regulate cu Vietnamul, iar prezența flotei de pescuit chineze în largul coastelor africane și sud-africane suscită cu regularitate tensiuni, cum s-a întâmplat recent în Galapagos.

Când amiralul francez a pomenit numele Chinei, a făcut-o pentru a vorbi despre revenirea în forță a sa în domeniul maritim.

„Aceasta este în primul rând una economică, prin rutele mătăsii care merg până în Europa, punctele lor finale fiind Pireu, în Grecia, și Veneția, în Italia. Dar marea reîntoarcere este și una militară, China înarmându-se pe mare într-un ritm de război. La fiecare patru ani, China lansează la apă echivalentul flotei franceze”, a avertizat amiralul Vandier.

Însă acesta a mers și mai departe, într-o discuție pe care a avut-o cu AFP, cu ocazia unei deplasări în Japonia, unde s-a întâlnit cu Nobuo Kishi, ministrul nipon al Apărării. El a dezvăluit că Tokyo se teme de o eventuală agresiune a Chinei, în special în arhipelagul Senkaku, revendicat de Beijing.

Întrebat în privința „expansionismului și a militarismului chinez în spațiile maritime”, înaltul ofițer a remarcat, la fel ca în timpul audierilor, că „raportul de forțe militare este pe cale să evolueze foarte rapid” în favoarea Beijingului.

„Puțin câte puțin, echilibrele militare care prevalau de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sunt pe cale să fie răsturnate”, a spus amiralul.

Acesta a vorbit despre o „presiune chineză” care „îngrijorează” nu doar țările din regiune, ci și Franța, în materie de libertate a navigației.

Trump, deja regretat

„Ocuparea insulițelor de corali și sanctuarizarea apelor teritoriale aferente rezultate în urma amenajării lor fac obiectul unei controverse aduse în fața ONU”, iar „China are un comportament foarte afirmativ, foarte cuceritor în ce privește apele teritoriale”, a explicat amiralul Vandier.

Și nu numai, dacă luăm în considerare situația din Taiwan.

Amiralul francez spune că a observat o „îngrijorare” la autoritățile japoneze provocată de venirea unei noi administrații la Washington, care ar putea să se concentreze mai mult pe „problematica internă”, ceea ce ar avea ca efect o implicare mai mică pe scena internațională.

Donald Trump a fost cel mai apropiat aliat al Japoniei și singurul obstacol în calea expansiunii strategice a Chinei.