Orice sfertodoct știe nevoie mare că România a avut trei mareșali: Averescu, Prezan și Antonescu. Greșit! În realitate a avut șase: Ferdinand, Prezan, Averescu, Carol al II-lea, Mihai I și Antonescu. Am zis șase pentru că în realitate am avut șapte, dar unii istorici – și înclin să le dau dreptate – nu îl includ și pe Carol I.
Regele Carol I a primit pe 7 aprilie 1909 cu ocazia aniversării a 70 ani gradul onorific de feldmareșal german din partea prințului moștenitor Wilhelm, delegatul Imperiului German la București. Și Imperiul Rus i-a conferit pe 17 septembrie 1912 demnitatea de mareșal al armatei imperiale ruse. Înmânarea efectivă a bastonului de mareșal a avut loc pe 28 noiembrie/11 decembrie 1912 la Palatul Regal de către Marele Duce Nicolae Mihailovici, camaradul lui din timpul Războiului Ruso-Turc.
Da, Regele Carol I a fost așa cum am precizat mareșal, dar nu a fost înaintat la cel mai înalt grad militar existent în lume de către Armata Română. Deci ar fi pe undeva ilogic să-l număram la Mareșali Români! După Primul Război Mondial, zis în perioada interbelică și Marele Război sau Războiul de Întregire Națională, proaspăt întors în țară și proclamat Rege, Carol al II-lea pentru a își apropria Armata îl înaintează pe generalul Alexandru Averescu pe 14 iunie 1930 la demnitatea onorifică de mareșal. Va urma pe data de pe 25 octombrie 1930 generalul Constantin Prezan.
Două mari personalități care au marcat istoria militară a României. Și care evident meritau acest grad. Nu erau singurii, dar și atunci politica juca un mare rol...Deși fusese dezertor în primul război mondial, asta nu l-a împiedicat pe Carol al II-lea să-și auto-confere gradul de Mareșal pe 14 iunie 1938. Faptele sale de vitejie pot și numărate doar în patul Elenei Lupescu, pentru că istoria nu a consemnat altele! Pentru a întări monarhia, de ziua națională și a dinastiei, pe 10 mai 1941, generalul Ion Antonescu îl înaintează pe Regele Mhai I la gradul de Mareșal, deși la 20 de ani poate îți învinsese timiditatea în fața muierilor, războiul cu acneea. Sau câșigase la „De-a v-ați ascunselea”. Nu-l găsea nimeni!
După readucerea la trupul mamă a țării Basarabia și Bucovina, pe 22 august 1941, Armata Română îl cinstește pe generalul Antonescu cu gradul de mareșal.
Dar cel mai impresionant episod mi se pare cel al Regelui Ferdinand I. Pe 1 decembrie 1918 – da, exact odată cu Alba Iulia – Regele Ferdinand I intra biruitor în București, capitala eliberată. În genunchi corpul ofițeresc i-a citit „cartea de mareșal”. Merita cu prisosință! În calitate de comandant al Armatei Romîne făurise România Mare. Poate n-ar fi rău atunci când evocăm 1 decembrie – iar jurnaliștii se entuziasmează că „mâncăm românește” fasole și cârnați (sau ostașește) să ne amintim și de aceste lucruri!
Recomandările noastre
