Ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 - cum s-a ajuns aici? Șirul erorilor care au permis sovieticilor să pună condiții?
Fără îndoială, momentul 26 iunie 1940 reprezintă începutul sfârșitului pentru România Mare. Regele Carol al II-lea a acceptat în răstimpul de două zile impus de sovietici să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord, sovieticii ocupând și Herța.
Ultimatumul: 26 iunie 1940, Moscova, ora 22.00!
Ambasadorul Gheorghe Davidescu a primit de la Ministrul de Externe Veaceslav V.Molotov nota ultimativă în care se preciza faptul că România a profitat în 1918 de slăbiciunea URSS și luat Basarabia. Bucovina de Nord era cerută drept compensație „mică” pentru prejudiciile aduse URSS, în special Ucrainei sovietice care ar fi avut o „legătură firească” din punct de vedere etnic cu Basarabia și Bucovina de Nord.
Ocuparea Herței este o problemă deschisă pentru istorici. Primul argument al sovieticilor insistă că a fost nevoie de anexiune tocmai pentru a proteja mai bine zona de siguranță feroviară. Concret, între Suceava, Cernăuți și Lvyv (Liov, Lemberg) era o cale ferată iar sovieticii doreau să aibă controlul asupra stației feroviare Noua Suliță. Considerau că România rămânea cu sectorul de cale ferată care lega râul Suceava spre Rădăuți.
Ne puteți urmări și pe Google News
Partea română a obiectat că Herța nu era parte nici a Basarabiei nici a Bucovinei (nici cea de Nord, nici cea de Sud). Stația feroviară Noua Suliță se afla pe traseul unei linii ferate construite de ruși în decembrie 1893: Boian ( racordul cu liniile ferate Austro-Ungare STEG)- Noua Sulită- Mămăliga- Criva-Lipcani- Kelmenti (Larga Hotin)- Ocnița (Lipnic)- Valcineț (Atachi)/Moghilev (traversare pe pod feroviar a râului Nistru)- Jmernika.
Cine poartă vina
Și totuși, se pare că diplomația română poartă vina, fiindcă sovieticii i-au contrazis cu legea românească. Astfel, istoricul Nicolae Ciachir afirmă că în 1938, Herța a fost mutată administrativ din zona de competență a Județului Dorohoi, județ al Moldovei (Vechiul Regat) în zona de competență a județului Cernăuți!
Deci, teoretic, administrativ, Herța depindea de Cernăuți, deci de Bucovina. Din păcate, din documentele schimbate în perioada 26-28 iunie 1940, nu reiese ca românii să fi explicat sovieticilor că Herța fusese introdusă recent, în aria Cernăuțiului, ea fiind organic în județul Dorohoi, aflat în Vechiul Regat, deci în afara zonei cerută de ultimatum. Guvernul român nu va retrage trupele din Herța, iar pe 29 iunie 1940, vor avea loc ciocniri cu trupele sovietice venite să ocupe zona conform celor convenite în timpul schimbului de telegrame din intervalul 27-28 iunie 1940.
Ultimatumul presupus de Moruzov! Ignoranța lui Carol al II-lea a fost majoră!
Mihail Moruzov, care cunoștea situația din Basarabia, știa exact cum acționa GRU, serviciul secret militar sovietic cu acțiuni în afara URSS. Exista o puternică penetrare a Basarabiei, dar politicienii de la București consideraseră că reprimând acțiunea sovietică de la Tatar Bunar în 1924 și condamnând făptașii dovediți, a rezolvat problema comunistă.
Mihail Moruzov a efectuat pe cont propriu o radiografie a zonelor puternic rusificate și chiar a prezentat o schiță cartografică menită, la nevoie, să fie prezentată sovieticilor drept încercare de negociere înainte să se ajungă la ultimatum. Ultimatumul din 26 iunie venea la patru zile de la capitularea pe front a Franței și la o zi după semnarea oficială a capitulării, pe 25 iunie 1940!
Greșeli uriașe făcute de români
Așadar, greșelile românilor au fost mari: nerezolvarea penetrației sovietice în scop de spionaj pe teritoriul Basarabiei, nelămurirea sovieticilor în privința statutului Herței care fusese introdusă artificial în zona județului Cernăuți. Totuși, Carol al II-lea nu a părut prea afectat fiindcă, după întoarcerea în centrala diplomatică a lui Gheorghe Davidescu, România l-a trimis la Moscova ca ambasador pe Grigore Gafencu, acesta rămânând la post până la 22 iunie 1941, când România a intrat în război contra URSS, de partea Germaniei naziste.
Așadar, Carol al II-lea nu a rupt relațiile diplomatice cu URSS, noncombatul său fiind combătut în ședințele premergătoare acceptării ultimatumului sovietic, mai ales de Nicolae Iorga, acesta solicitând rezistența armată. Nu doar în Herța va fi o ciocnire armată la 29 iunie 1940, între sovieticii invadatori și românii aflați în apărare. La 6 iulie 1940, deci la 3 zile după evacuarea completă a Basarabiei, Bucovinei de Nord, Herței de către români, sovieticii au dorit să ocupe Putna cu mormântul lui Ștefan cel Mare. Atunci, Grupul de Cavalerie 25 Cercetare din Divizia 25 Infanterie și Compania de Cercetare a Regimentului 48 Infanterie comandate de căpitanul Ioan Tobă Hatmanul s-au opus și au respins avansul sovietic.
Recomandările noastre
Revista presei
