Scrisă de un om care nu avea prea multe clase, scrisoarea este de un dramatism total, și este adresată de soldatul Gheorghe Ardelean, fratelui său, Gavrilă, aflat și el pe frontul de est, dislocat la o unitate românească, fără să se precizeze locul acesteia.

Despre destinul lui Gheorghe Ardelean, de după război, nu știe nimic. Nu se știe dacă a mai apucat să se întoarcă acasă sau a murit pe front, în luptele crâncene. Știm doar că înainte de a pleca pe front și de a ajunge în iadul de la Cotul Donului, pe frontul de Est, în Stepa Calmucă, în apropiere de Stalingrad, soldatul Gheorghe Ardelean trăia în satul Barbă, județul Bihor. Mai știm, din scrisoare, că avea doi copii foarte mici, de cinci și trei ani, și un al treilea pe drum, soția lui fiind însărcinată. De altfel, pe bărbatul născut în 1905, și care avea în 1942, doar 37 de ani, asta îl preocupa cel mai tare, soarta copiilor lui, și își ruga fratele să aibă grijă de aceștia și de soția sa, semn că dramatismul din acel sector de front era unul extrem. ”Nu știu când ne-om mai vedea”, scria soldatul Gheorghe Ardelean fratelui său Gavrilă Ardelean, semn că nu era convins că va scăpa cu viață.

Scrisoarea soldatului Ardelean a fost găsită de colonelul în rezervă Dionisie Pop, și a fost publicată pe contul acestuia de facebook. Scrisoarea este datată 27 noiembrie 1942, exact ziua în care sectorul de front, unde se afla armata română a fost străpuns de armata roșie. Începând cu data de 27 noiembrie1942, din cei 250.000 de militari români care luptau în zonă, au mai acționat doar 100.000 de soldați, care se retrăgeau haotic. În luptele de la Cotul Donului și din Stepa Calmucă au murit aproximativ 150.000 de militari români. Colonelul Dionisie Pop a redat textul scrisorii așa cum a fost redactat de soldatul Ardelean, la momentul respectiv.

,, Scrisă din Noemvrie 27 1942
Dragă frate Gavrilă.Vei ști de mine că sunt bine și sănătos pînă în prezent Bunul Dumnezeu săți ajute și ție pe undeești că mă doare inima că noi doi frați cum neam despărțit cînd ai venit tu de acasă Că mătem că nuștiu cînd neom Vedea că mare jale avem cîteodată cînd avem mare tamadaș(atac-în trad.din Magh.)mult de rog de vei scăpa tu depeaici Sănătos fieți milă de scumpi mei Copii că cînd vine carte de acasă șimi scri floare(soția Ardelean Floarea din loc.Satu Barbă,cu doi copii de cinci și trei ani și însărcinată)cum duce cu măsa mai rău suspin că ea nu are pe nime numai pe Dumnezeu sfîntu…eu sunt aproape de don și de comuna(indescifrabil-aprox.șiroci și de castarioscii)pînă la don 5 cilometri(Km)și de la țăranu(Țăranu Gheorghe,cumnatul acestuia)nu am primit carte(scrisoare)niciamu și dei mere tu acasă în cociet sămi scri că și eu țoi scri cînd oi mere tot auzim că near înștimba(înlocui) că suntem de mult pe front 4 luni Vei ști că duma(Duma Ioan dintr-un sat învecinat/Margine,BH)au murit de plumb de tun(schijă)nimica nu am putut vorbi cu el lau lovit peste falcă și au ieșit prin gură mîna dreaptă și picioru drept numai în Piele stă Dumnezeu ma ferit pe mine că vorbind cu el am strigat latragere cu tunu eu am fujit la tunu meu și el a rămas la tunu lui au murit 5 odată doamne ajutăți frate sămi scrii înapoi”.

Te-ar putea interesa și: