DIICOT motivează că analiza genetică de tip mitocondrial nu poate fi făcută în România de către niciun laborator autorizat, la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” fiind făcută doar analiza genetică de tip cromozomial și, din această cauză, au fost puse la dispoziția Biroului Federal de Investigații fragmentele osoase care urmează să fie analizate.

Problema este că, în SUA, s-au redeschis peste 3.500 de cazuri, în ultimii 11 ani, tocmai din acest cauza faptului că, în instanță, s-a stabilit că pe baza unei tehnici folosite de FBI pentru determinarea ADN-ului oameni au fost condamnați pe nedrept.

Cum se poate ajunge de la un delict minor la acuzații grave

Rezultatele expertizelor ADN erau considerate, până acum, argumente de netăgăduit în instanță, dar nu toate probele biologice sunt la fel dun punct de vedere medico-legal.

Dacă legiștii trebuie să stabilească cui anume aparține sângele găsit la fața locului în cazul unei crime, analiza ADN nu prezintă un grad mare de dificultate, dar atunci când vine vorba despre probe biologice minuscule, lucrurile se complică.

Publicația ProPublica din New York explică în ce constă, în SUA, procesul criminalistic în urma căruia o persoană nevinovată poate fi condamnată de justiția americană în baza unor asemenea analize ADN, făcute pe probe biologice minuscule – așa cum sunt câteve celule epiteliale – care pot aparține două sau mai multor persoane.

Teoretic, un cetățean oprit în trafic pentru un delict minor poate ajunge, printr-un concurs de împrejurări detaliat mai jos, să fie acuzat de crimă.

Demonstrația falsului

Pentru a exemplifica, jurnaliștii americani folosesc un caz teoretic. Până nu demult, dacă urmele biologice găsite la fața locului în cazul unei crime erau prea mici sau aparțineau mai multor persoane, legiștii din SUA catalogau acele probe drept neconcludente.

Pentru a rezolva această problemă – adică tot mai multe cazuri în care anchetatorii se trezeau că probele pe care ei le strângeau ajungeau să fie catalogate neconcludente – Laboratorul criminalistic din New York a recurs la metode care implică tehnologia de vârf.

De exemplu, ce se poate întâmpla în cazul unui șofer care poate fi oprit în trafic de către poliția metropolitană pentru încălcarea unor reguli de circulație. Exemplul dat de jurnaliștii americani trebuie citit ținând cont și de diferențele de legislație dintre SUA și România.

Jurnaliștii de la sursa citată arată că în timpul controlului, polițistul poate găsi o armă ascunsă în portbagajul șoferului. Conducătorul auto ajunge să fie reținut de polițist pentru posesie ilegală de arme de foc, dar susține că pistolul nu este a lui, cu toate că a fost găsită în mașina sa. Polițiștii apelează la medicina legală pentru a dovedi că arma este a șoferului. Legiștii de la Laboratorul criminialistic găsesc probe biologice minuscule pe arma respectivă, iar următorul pas constă în a stabili dacă ele aparțin șoferului.

Programul buclucaș și ADN

Pentru o asemenea situație, Laboratorul criminalistic din New York folosea, până nu demult, un software numit Forensic Statistical Tool (FST, n.r. – Program Statistic Medico-Legal în traducere liberă).

Acest program, FST, generează un rezultat în baza urmelor biologice minuscule de pe armă. Rezultatul constă într-o rată probabilistică: ea nu arată fără putință de tăgadă că ADN-ul prelevat de la șofer este același cu cel descoperit pe armă, ci mai degrabă stabilește care este proporția dintre ADN-ul șoferului și celelalte probe biologice identificate pe obiectul respectiv. Altfel spus, este vorba despre o fracție cu ADN-ul celui vizat la numărător și celelalte probe biologice la numitor, iar rezultatul este o probabilitate, nu o certitudine.

Un judecător i-a obligat pe anchetatori să comunice codul-sursă și matematica din spatele rezultatelor FST și a ajuns la concluzia că programul nu poate fi folosit în instanță.

Cazul care a întors pe dos justiția americană

Programul FST a fost folosit într-un caz cât se poate de real, care a dus la condamnarea ilegală a unui tânăr acuzat pe nedrept, despre care a scris jurnalista Sorina Matei.

„FBI a sărit în aer tocmai pe analiza ADN mitocondrială. Pentru ca a fost falsă. Este așa numita: FST. Adică Forensic STATISTICAL Tool. Au folosit pentru asta un soft cu coduri și interpretări de date din care FBI a scos și ales pe <cine trebuie>. Softul era conceput pentru a calcula probabilitatea ca ADN-ul unei persoane să fie prezentă într-un amestec amplificat de ADN-uri. Totul a sărit în aer pe cazul Taj Patterson și condamnarea nedreaptă și ilegală, doar pe bază de același soft, a lui Mayer Herskovic, de altă etnie, care era nevinovat. (…) În America s-au redeschis peste 3.500 de cazuri din ultimii 11 ani tocmai din acest motiv. Oameni nevinovați fuseseră condamnați definitiv pe această tehnică (un soft care reinterpreta date) indicând fals persoane”, a scris Sorina Matei.

Taj Patterson este un tânăr de culoare care a fost la un pas să fie linșat de o grupare de evrei ultraortodocși dintr-un cartier din New York.

În timpul altercației, în urma căreia Taj s-a ales cu răni grave, probe biologice minuscule prelevate de pe un pantof sport al victimei au dus la condamnarea pe nedrept a unui alt tânăr, din aceeași comunitate de evrei ultraortodocși, care nu participase sub nicio formă la agresiune: Mayer Herskovic.

Abia în a doua fază a procesului avocații lui Mayer Herskovic au arătat cum ADN-ul acestuia a fost identificat de soft-ul FST pe adidas-ul victimei, deși nu îl atinsese vreodată: pe adidas erau de fapt combinații de ADN, ale mai multor persoane, a căror secvențe au fost combinate și apoi interpretate de softul FST.

Rezultatul a fost interpretat a doua oară de experți, în sensul că ADN-ul ar aparține lui Herskovic. FST, dădea o probabilitate de 1 la 133 ca ADN-ul de pe adidas să fie al lui Herskovic. Cu probabilitate de 1 la 133 putea fi oricine din acea comunitate ultraortodoxă.

Familia Melencu, de la audierea cu poligraful la probe cu forța

La mai bine de cinci luni de la dispariția Luizei Melencu, jandarmii au năvălit, vineri, în curtea familiei, încercând să o ia, cu forța, pe mama fetei pentru prelevarea de probe ADN, în baza unui mandate emis de Tribunalul București.

Bunicul fetei a reacționat dur și a amenințat că își dă foc iar Monica Melencu a leșinat. Amândoi au fost internați în spital, dar au fost externați ieri. Acest tratament asupra familiei Melencu survine după ce, la scurt timp după dispariția Luizei, bunicul a fost suspus testului cu detectorul de minciuni, în timp ce Gheorghe Dincă nu era nici măcar suspect.

Apoi, „pe surse”, s-a propagat în spațiul public informația potrivit căreia Claudiu Melencu nu ar fi tatăl biologic al Luizei. „Eu am luat fata de la spital, a crescut în casă la mine, fata aia este fata mea”, a replicat tatăl Luizei.

„Este un șantaj din partea procurorilor. Eu am stat 20 de ani cu el și am doi copii”, a adăugat și mama Luizei. În cele din urmă, sub presiunea autorităților, mama Luizei a fost de acord să meargă, astăzi, la DIICOT, pentru prelevarea de probe biologice de salivă. „După ce s-a întâmplat vineri, cred că merit să stau liniștită. Am decis să fiu de acord cu prelevarea probelor ADN la insistențele avocatului Tonel Pop”, a spus femeia.

 

Te-ar putea interesa și: