A susține o asemenea viziune în timp ce, pentru a vorbi doar de Franța, suntem copleșiți de un val de revendicări pline de resentiment și ură fățișă, este o eroare morală.
Comisia Europeană dovedește o dată în plus în ce măsură ignoră realitatea trăită de popoarele pe care ar trebui să le servească. Dar ea nu este singura responsabilă: statele membre îi permit și ele să o facă.
- Întărirea mijloacelor alocate Frontex ne poate face să sperăm la un control mai bun la frontierele exterioare ale UE?
- Parțial, da. Cu ocazia episodului din martie, Frontex a lansat o intervenție rapidă la frontiera greco-turcă, odată cu trimiterea a 1500 de grăniceri, împrumutați de statele membre.
Dar Frontex nu este decât un instrument în serviciul unei politici. Amintesc că institutul Thomas More a făcut anul trecut, cu ocazia alegerilor europene, propuneri pentru mărirea contribuției europene în fața provocării migratorii.
Dar fondul chestiunii nu este tranșat: dorim, da sau nu, să limităm imigrația în Europa? Câtă vreme obiectivul nu va fi clar, vom rămâne la cheremul acestor fluxuri considerabile.
Legat de acest subiect, atrag atenția asupra a ceea ce se petrece în Libia. Instalând un fel de protectorat turc în Tripolitania și vestul țării, regimul Erdogan își asigură stăpânirea unei a două căi migratorii către Europa.
Spre deosebire de situația din urmă cu câteva luni, Erdogan a dobândit acum al doilea pistol pe care îl ține la tâmpla europenilor.
Recomandările noastre
