Dar nu este aşa. Pe de altă parte, încă de la început, pentru a nu reprezenta o ameninţare la adresa sistemului NATO, Turcia a condiţionat achiziţia de definirea „friends or foe”, prieteni/duşmani, a convins Rusia să accepte acest lucru şi acest articol a devenit unul dintre articolele importante din contract.
Întrebat despre această opinie expusă anterior în numele NATO, ministrul industriei de apărare de atunci, Ismail Demir, a răspuns: „Noi am spus de nenumărate ori că acest sistem nu va funcţiona în cadrul sistemului NATO, că vom efectua lucrările necesare conform metodelor. Dacă vor fi adoptate măsurile necesare, cu sigfuranţă sistemul NATO nu va fi pus în pericol. Am precizat că suntem deschişi oricărui dialog pentru a înlătura aceste temeri”. Bineînţeles că această problemă mai are şi o parte de dialog.
Încă de la început, Ankara a propus: „Să înfiinţăm comisii care să discute orice fel de temeri”. Dar partea americană nu a dorit să ia în considerare niciuna dintre aceste propuneri.
De ce?
Ne puteți urmări și pe Google News
Pentru că adevărata problemă nu este problema legată de faptul că sistemul S-400 achiziţionat de Turcia ameninţă sistemul NATO.
Dacă din cauza sistemului S-400 sistemul NATO s-ar afla în pericol ar fi spus „Veniţi să vorbim, să discutăm”, ar fi ales să convingă Ankara să renunţe la această achiziţie. Dar aşa ceva nu se întâmplă. (Articol de Mehmet Acet)
Sursa: Rador. Traducerea: Emel - Birgül Mauki
Recomandările noastre
