Opinii EVZ
Turcia a intrat din nou în Siria: Operațiunea „Ramura de măslin” cu bombardamente și ofensivă mortală în Afrin. Pulsul planetei
Turcia a lansat o operaţiune militară terestră împotriva miliţiilor kurde Unităţile de Apărare a Poporului (YPG) în regiunea Afrin, din nordul Siriei, operațiune numită „Ramura de măslin”. Este a doua incursiune majoră a Turciei în Siria, în regiunea de lângă frontiera sa, controlată de SDF, Forțele Democrate siriene, de opoziție, majoritar kurde, susținute de SUA.
Precedenta operațiune, „Scutul Eufratului”, a fost declanșată pentru a bloca trupele kurde să treacă la Vest de Eufrat sau să încerce joncțiunea cu alte zone locuite de kurzi pe toată lungimea frontiera de sud a Turciei. „Operaţiunea Afrin a început de facto pe teren”, a declarat Erdogan într-un discurs televizat. „Urmează apoi Minbej”, a adăugat el, referindu-se la un alt oraş sirian aflat sub controlul miliţiilor kurde.
„După aceea, pas cu pas, vom scăpa ţara noastră până la frontiera cu Irakul de această cruciadă a terorii care încearcă să ne asedieze”, a mai spus preşedintele turc. Afrin este o enclavă siriană controlată de Unităţile de Apărare a Poporului (YPG), o miliţie kurdă considerată de Ankara organizaţie teroristă, însă aliată Statelor Unite în lupta împotriva grupării Statul Islamic (SI). Perspectiva unei ofensive turce de anvergură în Siria provoacă îngrijorare la Washington, dar și la Moscova, care a anunțat aducerea temei în Consiliul de Securitate al ONU.
În plus, regimul Al-Assad a condamnat bombardamentele și incursiunea drept agresiune în teritoriul sirian, amenințând cu doborârea avioanelor turce. Militarii ruşi, care intraseră în regiunea Afrin-Idlib - zona de deconflictualizare sub responsabilitate turcă, în varianta acordurilor tripartite de la Astana între Rusia, Turcia și Iran - au părăsit regiunea Afrin, pentru a evita provocări și a asigura securitatea militarilor ruşi desfăşuraţi în zona Afrin. Ceea ce avem pe teren este asumarea de către Turcia a unei poziții de A Treia Parte în conflictul din Siria.
Ne puteți urmări și pe Google News
Aici, un război civil ce durează de 7 ani a opus regimul Bashar al-Assad structurilor opoziției sunnite, majoritare în Siria. Spațiul de vid de autoritate, din anumite zone de est ale teritoriului, a permis apariția organizației teroriste jihadiste Daesh, autointitulată Stat Islamic, care a preluat controlul teritorial pe o vastă arie din Siria și Irak. După înfrângerea ISIL/ISIS, spațiul rămas a intrat în disputa actorilor regionali și globali, care își desfășoară obiectivele după propriile strategii.
Turcia a abordat subiectul pe câteva dimensiuni. Mai întâi, menținerea prezenței sale în cadrul alianței occidentale de care aparține, NATO, dar cu linia roșie pe care o reprezintă perspectiva unei statalități kurde la frontiera sa de Sud. Turcia a permis traversarea teritoriului său de către Peshmerga kurdă irakiană, pentru a lupta și bloca acțiunile împotriva kurzilor sirieni. Apoi, atunci când SUA a înarmat și pregătit forțele de autoapărare kurde, Ankara a considerat subiectul inacceptabil, mai ales când s-a anunțat antrenarea a 30.000 de oameni din SDF, după ce Daesh-Stat Islamic a pierdut controlul teritorial și a revenit la postura de organizație teroristă clasică.
Tensiunile sunt mari și ating punctul de rupere, cu riscuri majore, pentru prima oară, pentru situația din Alianță. Pe de altă parte, Turcia a folosit formatele Astana și Soci, cu Rusia și Iranul, pentru a-și asigura dialogul și spațiul necesare pentru a-și atinge interesele în Siria. Din nou, aceste interese au intrat în coliziune cu celelalte două capitale în privința menținerii lui al-Assad și, totodată, cu Rusia în privința rolului și perspectivei autonomiei kurde în Nordul Siriei.
Cât despre formatele de pace, absența unei părți importante din milițiile și grupările opoziției fac formatul inactiv, însă împărțirea așanumitelor zone de deconflictualizare i-a permis Turciei să-și asume responsabilitatea pe zona Afrin, de lângă frontiera sa. Când Rusia și regimul al-Assad, susținut de milițiile șiite pro-iraniene și de trupele iraniene de pe teren, au intrat în regiunea sa de responsabilitate, Turcia a intervenit direct, pentru a evita cuceririle regimului, dar, totodată, și împotriva kurzilor, forțând și retragerea din zona a celorlalte componente pro-Assad în ofensivă.
Pentru o maximă complicație, președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, și Emmanuel Macron, președintele francez, au lansat o inițiativă paralelă antial Assad, declarat explicit terorist de către Erdogan, pentru acțiunile împotriva populației sale. E al treilea format de negociere în care Turcia face parte, de data asta alături de statele occidentale inclusiv SUA și de statele arabe, fără Iran și Rusia sau regimul al-Assad. E un grup în curs de edificare și trebuie să vedem care va fi perspectiva sa, după ultimele evoluții.
Cert e că această multitudine de formate oferă oportunități și abordări diferite, care permit opțiuni diverse pentru Turcia, dar amenință să creeze și tensiuni multiple în perspectivă.
Recomandările noastre
