Tulpina românească de COVID are ciroză. „Până când să n-avem și noi faliții noștri? Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și Austria-și are faliții săi, în fine, orice naţiune…orice popor, orice ţară îşi are faliţii săi… Noi să nu avem faliţii noştri…Cum zic, această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura” – perora Caţavencu în Actul III al piesei „O scrisoare pierdută”.

Tulpina românească de COVID are ciroză. Acum, când ne zbatem între valuri de pandemie, mai ceva ca turiştii care merg pentru prima oară la mare, în Grecia, vorbele lui nenea Iancu, rostite prin gura lui Caţavencu, sunt mai actuale ca niciodată. Să ştiţi că am reuşit! Avem şi noi CORONAVIRUSUL nostru. Românesc, autohton. Adică numai chinezii? Adică numai englezii? Noi să fim mai fraieri? Să nu ne trecem şi noi numele pe lista scurtă a ciumaţilor?

Mutaţia pe care COVID-19 a suferit-o în ţara noastră se numeşte ştiinţific N439K. După cum vedeţi, denumirea nu cuprinde în ea nici elemente din Căluşarii, nici din Pandelaşul, nici din Geamparale.

Această nouă mutaţie a fost depistată prima dată în România, la Institutul „Cantacuzino”, în luna mai a anului trecut. Veţi vedea imediat de ce fix în luna mai. De atunci, mutaţia românească s-ar fi extins în alte țări ale Uniunii Europene.

Cercetătorii chinezi, cei mai pricepuţi în supă de liliac, au descoperit că tulpina românească este mai rezistentă la anticorpi decât varianta originală a COVID-19, adică aia a lor. Aşa că dacă s-o mai îmbolnăvi lumea prin Europa, noi şi Anglia suntem vinovaţi, nu ei că au ţinut ascuns, de mână cu criminalul de Tedros Adhanom Ghebreyesus, şeful Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, că există o problemă cu un virus nou apărut în Wuhan. Pe care l-au lăsat să se răspândească pe tăcute în lume, până am ajuns la pandemie.

Desigur că au apărut imediat şi îngrijoraţii: ”Suntem îngrijorați de cât de eficient va fi un vaccin în cazul tulpinii N439K. Prin urmare, ar fi indicat să monitorizăm prevalența acestei tulpini și dacă aceasta afectează cele mai vulnerabile grupuri de oameni”, a spus cercetătoarea daneză Tyra Grove Krause, probabil în limba rusă, pentru că a fost citată doar de agenţia de presă sovietică, TASS.

Va să zică, avem, în sfârşit şi noi virusul nostru. Îi zice de nici nu poţi să-i ţii minte numele: N439K.

Acum, să devenim şi noi cercetători şi să descoperim cam ce mutaţii au putut să survină la tulpina de bază a virusului. Mai întâi, că a apărut şi a fost depistat în luna mai. Adică atunci când vinul începe să se limpezească după ce a stat din fiert. Probabil de aici vine „N”.

De la Niculiţel. Ori de la Negru Vârtos sau Negru de Drăgăşani. Dacă s-a lipit virusul de vreun astfel de butoi, sigur a avut mutaţii. Cu greaţă, eventual vărsături şi dureri de cap care trec doar cu zeamă de varză sau cu borş. Cifrele 439 sigur reprezintă numărul de pahare băute într-un minut de locuitorii dintr-un sat mic din România. Cu „K” este mai greu, dar tot am dibuit-o. Este vorba despre soiul de vin Coarnă, dar l-am scris cu K, să înţeleagă şi străinii care vor lua virusul de la noi.

Numele este, totuşi, incomplet, pentru a defini cu adevărat originea românească a virusului. Lipseşte litera P. De la palincă. Nu are cum, un virtus românesc, să nu se fi lipit el, cu multele-i tentatcule şi ventuze, de un butoiaş cu palincă de Şimleul Silvaniei sau de Zalău, ori de o horincă de Maramureş, care te face vesel şi când te duci la cimitir.

Aşa şi-au dat seama cercetătorii de la „Cantacuzino” că este de-al nostru, românesc. Nu după haine, pentru că şi le pierduse, nu le mai avea pe el. Mai întâi, după locul unde l-au găsit. Anume, grămadă în şanţ. Apoi, după ce l-au întins pe masă să-l studieze, virusul le-a tras o râgâială de alcool amestecat cu usturoi de la mici şi de la cârnaţii de Pleşcoi, de aproape nu au mai avut nici un dubiu că este o variantă autohtonă.

Dar rigoarea ştiinţifică mai avea nevoie de argumente până să dea un verdict cert. Încă un pas către convingerea că este o variantă autohtonă, savanţii de la „Cantacuzino” l-au făcut când au văzut că virusul o face pe şchiopul şi ţine un tentacul întins a milogeală, iar după ce a văzut că nu-i dau nimic, le-a cerut şpagă de la obraz.

Confirmarea ştiinţifică totală a venit către seară, când, apucat de pântecăraie, virusul a dat să fugă în fundul curţii, acolo unde era obişnuit că se află veceul.

Aşa că, da! Avem şi noi, virusul nostru. Trăieşte lat în şanţ, râgâie alcool şi usturoi, cerşeşte sau cere şpagă pe faţă şi fuge în fundul curţii la umblătoare, atunci când îl taie. Iar tuturor acestora, li s-a spus, generic, N439K.

Din păcate, descoperirea este doar aşa, pentru palmares. Din Israel, ţară care şi-a vaccinat aproape întreaga populaţie şi a făcut cel mai amplu studiu despre COVID, pe mai mult de 1 milion de persoane, vine vestea că vaccinul face praf toate variantele de coronavirus, cu mutaţiile lui cu tot.

Ce să mai zicem de varianta românească N439K, care pe deasupra mai are şi ciroză. Iar dacă se întâmplă, caz rar, să nu o aibe, arde de viu în spital, cu pacient cu tot.