Din cîte și-au dat seama cititorii mei, mai precis cititorii- telespectatori, cînd mă aflu în dialog direct cu un fost demnitar folosesc formula – de politețe interbelică – domnule ministru sau domnule premier sau chiar domnule președinte. M-am adresat și mă adresez, chiar și în afara spațiului mediatic, lui Traian Băsescu, cu domnule președinte și lui Victor Ponta cu domnule premier. Asta și deoarece, pentru mine, ca Istoric al clipei și ca Istoric, ocuparea unei funcții de demnitate, chiar dacă ai părăsit-o de bună voie sau silit de împrejurări, te înscrie în istoria funcției respective, capitol din Istoria României.

N-am avut pînă acum nici un dialog tv cu Tudorel Toader. Tudorel Toader e o personalitate în lumea noastră politică prin originalitatea punctelor sale de vedere, scutite de ascultarea oarbă a indicațiilor pe linie ierarhică și prin urmare, capacitatea de a conferi orizont teoretic funcției trecătoare. Prin urmare, un taifas tv cu domnia sa e chiar pentru moderator o lecție gratuită de Drept aplicat. Știind asta, am încercat să mă strecor și eu ca mîna a doua în discuțiile avute de Tudorel Toader cu moderatori de la TVR, Antena 3 și România tv. De fiecare dată, asemenea unui paznic de far, Tudorel Toader a sesizat tentativa și a contracarat-o fără discuție.

Dacă printr-o împrejurare de Sci-Fi aș avea o discuție tv cu domnia sa, m-aș pomeni într-o mare încurcătură. Îi voi spune, desigur, domnule ministru. Îi voi spune, domnule ministru, sub semnul politeții interbelice, prin care toți foștii demnitari sînt pentru mine eterni demnitari sau sub semnul luării în seamă a unui adevăr și anume că Tudorel Toader mai e ministru al Justiției?

Încurcătura izvorăște din situația ambiguă a lui Tudorel Toader. Deși e dublu plecat din funcția de ministru, Tudorel Toader rămîne ministru! Și asta la capătul unei piese de teatru de două zile, jucată de Tudorel Toader împreună cu Viorica Dăncilă. După retragerea sprijinului politic de către PSD, Tudorel Toader are o discuție cu Viorica Dăncilă la Palatul Victoria. Invocînd decizia de demitere a lui Tudorel Toader, premierul a adăugat: „Eu sper să fie dublată și de o demisie. Voi avea o discuție și cu dl Toader, de aceea am făcut referire la demisie”.

Ulterior, Viorica Dăncilă a reiterat nevoia unei întîlniri cu Tudorel Toader:

„Astăzi am să am o discuție cu domnul Toader. E normal să o avem. Vom vedea ce decizie va lua domnul Toader”. Imediat după încheierea discuției de la Victoria, Tudorel Toader se grăbește să precizeze pe facebook:

„Eu nu i-am solicitat dnei prim ministru nici un termen de gîndire privind demisia, în condițiile în care domnia sa nu mi-a cerut demisia. A rămas că acest subiect îl vom aborda mîine dimineață, la orele 09.30”.

Ce-au discutat cei doi la Victoria? I-a cerut sau nu demisia Viorica Dăncilă? Ca și în atîtea cazuri în postdecembrism, știm doar punctul de vedere al uneia dintre părți: Tudorel Toader. Cealaltă parte – Viorica Dăncilă – n-a dezvăluit nimic. E normal? Firește că nu. Dacă premierul i-a cerut ministrului demisia și dacă acesta a refuzat asta sînt chestiuni de interes public. E lipsit de interes pentru opinia publică să știe că ministrul a refuzat să-și dea demisia?

Nici vorbă.

Transparența din partea Vioricăi Dăncilă era obligatorie și pentru că grație acesteia s-ar fi luminat dedesubturile deciziei luate de CExN al PSD. Nu de alta, dar Tudorel Toader riscă să sporească numărul enigmelor nedezlegate din postdecembrism, începînd cu cea a Teroriștilor din decembrie 1989. După decizia PSD, are loc ședința Senatului de discutare a Moțiunii simple împotriva lui Tudorel Toader. Depusă de Opoziție, Moțiunea a fost amînată de mai multe ori în materie de vot. Dacă în cazurile anterioare, amînarea se putea explica prin așteptarea unei decizii a CExN, în cazul de miercuri, ea rămîne o mare enigmă. Desigur, trecerea unei Moțiuni simple împotriva unui ministru nu duce în chip automat la demiterea respectivului. În cazul lui Tudorel Toader, votarea Moțiunii ar fi dat semnalul că și parlamentarii Coaliției împărtășesc nemulțumirile liderilor PSD față de ministrul Tudorel Toader. Spre uluirea tuturor Senatul amînă din nou votul, pe motiv că nu s-a întrunit cvorumul. E limpede că s-a primit dispoziție să nu se ia nici o decizie. De ce? Întrebare legitimă dacă ne gîndim că ministrului i s-a retras sprijinul de către PSD. Înainte de a merge la Victoria, Tudorel Toader are o discuție cu Călin Popescu Tăriceanu, președintele Senatului. Ce-au discutat cei doi ar fi trebuit ca opinia publică să afle. Nu de alta, dar nu cred că au discutat starea vremii în variantă de Breaking news meteo. În loc de asta știm, datorită presei, doar atît:

„Imediat după ce plenul Senatului a amînat pentru a patra oară moțiunea simplă la adresa acestuia, Tudorel Toader a intrat în biroul lui Călin Popescu Tăriceanu, pentru «o scurtă întrevedere»”.

Miercuri seara, un Comunicat trimis presei de Guvern ne anunță că premierul a trimis la Cotroceni propunerile de remaniere. În cazul lui Tudorel Toader se cere revocarea din funcție și înlocuirea cu Eugen Nicolicea. Decizia e luată după întîlnirea de la Victoria în chestiunea demisiei. Joi, 18 aprilie 2019, epopeea Tudorel Toader continuă. Dimineața, ministrul, ca de obicei folosind treptele intrării la Minister ca spațiu de conferință de presă, anunță o nouă întîlnire cu premierul: „Îi voi da un telefon (premierului, n.r.) în prealabil și sigur voi merge. La momentul în care am stabilit că voi merge la 9.30, înțeleg că nu era trimisă la Cotroceni. Am văzut și eu, mă rog, așa, exprimări diferite. Premierul mi-a spus ieri, textual: Eu nu pot să vă cer demisia, dumneavoastră apreciați, vă gîndiți și mîine ne întîlnim și îmi comunicați. Dacă a trimis la Cotroceni (revocarea – n.r.), sigur că demisia mea rămîne fără obiect. Există Constituția, există o decizie a CCR, care spune că premierul are rolul decisiv în procedura de numire și revocare a unui ministru. Guvernul îi aparține primului ministru, nici președintelui, nici Parlamentului. Voința primului ministru este decisivă și o voi respecta”.

Ministrul pleacă la Guvern. Are loc, potrivit presei, o discuție de o oră și jumătate. La întoarcerea de la minister, o nouă conferință de presă pe trepte:

„ A confirmat (premierul n.n.) că aseară a dat drumul la adresele către președintele republiciii, undeva spre orele 21. Prin urmare, discuția care a existat a fost absolut corectă, în limitele în care eu știam. Eu v-am spus că nu orice funcționar, demnitar nu poate să închidă biroul: am auzit că mă remaniază, plec. Pînă vine noul ministru, cine girează? Voi rămîne la minister pînă la momentul în care în Monitorul Oficial apare numele, prenumele noului ministru. Îl voi aștepta, îi voi preda sigiliul și la gară, adică la Iași. (...) Am luat act de decizia doamnei prim-ministrul de a trimite la Cotroceni decizia de revocare din funcția de ministru. (...) Eu o voi respecta. Voi reflecta și pînă la sfîrșitul programului, voi trimite în scris cu nume și prenume demisia. Pînă la finalul programului voi comunica decizia pe care am luat-o”. Din nou despre un important moment politic aflăm doar punctul de vedere doar al uneia din părți.

Să recapitulăm:

Tudorel Toader nu și-a dat demisia imediat după decizia CexN. În semn de protest și nu de supunere.

Despre demisie are miercuri seara o discuție la Guvern.

Aici se decide ca discuțiile despre demisie să fie reluate a doua zi.

Nici a doua zi, în cadrul noii discuții, Tudorel Toader nu-și dă demisia. După reuniune anunță că va reflecta pînă la finele programului. Spre finele programului ministrul convoacă o nouă conferință de presă pentru a anunța ce a decis în urma reflectării:

„Voi merge la Guvern și am o întrevedere cu doamna prim-ministru. Oarecum voi dezvolta ce am spus dimineață, dacă nu am fost explicit. Voi porni în scrisoarea redactată de la voința politică exprimată în cadrul CExN de retragere a sprijinului politic, în calitate de ministru al Justiției. Voi porni de la voința exprimată în cele două întrevederi, de la faptul pe care vi-l spuneam că doamna premier are rol decisiv atît în formarea guvernului cît și revocarea unor membri. Luînd act de aceste circumstanțe, iau în considerare că orice autoritate trebuie să aibă în vedere continuarea activității voi rămîne în minister pînă cînd în Monitorul Oficial apare numele noului ministru al Justiției”. Nu mai merge la Guvern. Se mulțumește să trimită demisia și s-o posteze pe facebook. În finalul demisiei se precizează: „Totodată, cunosc faptul că pînă la publicarea în Monitorul Oficial a decretului de numire a noului ministru al Justiției îmi revine obligația asigurării continuității activității la nivelul Ministerului Justiției.”

Acest final răspunde întrebării legitime: De ce a fost nevoie de toată comedia: Uite demisia, nu e demisia?

1. Pentru a-i da cu tifla lui Liviu Dragnea, prin precizarea repetată că doar Viorica Dăncilă poate decide în privința unui ministru.

2. Pentru că așa cum a dezvăluit Tudorel Toader, el va rămîne ministru pînă la apariția în Monitorul Oficial a decretului de numire a noului ministru.

Din experiența de pînă acum presupunem că președintele va trage de timp în chestiunea remanierilor astfel încît va veni mai degrabă Apocalipsa decît un răspuns de la Cotroceni.

 Ce se va întîmpla la ministerul Justiției pînă cînd președintele nu va emite decretul de numire a unui nou ministru?

Va rămîne ministru tot Tudorel Toader! Și dacă PSD nu apelează la restructurare, destul de nesigură, Tudorel Toader va rămîne ministru pînă după europarlamentare.

Și-a negociat Tudorel Toader cu Viorica Dăncilă (precizez, cu Viorica Dăncilă și nu cu Liviu Dragnea) rămînerea în postul de ministru?

Dacă ne gîndim că toată comedia cu demisia a avut drept scop de a arăta că pentru el Viorica Dăncilă e Șeful și nu Liviu Dragnea, răspunsul e da.