Evenimentul Zilei > Actualitate > Tudor Giurgiu: „Am avut de-a face cu toată opacitatea bisericii ortodoxe”
Tudor Giurgiu: „Am avut de-a face cu toată opacitatea bisericii ortodoxe”

Tudor Giurgiu: „Am avut de-a face cu toată opacitatea bisericii ortodoxe”

Cineastul a explicat ce obstacole a înfruntat în realizarea "Despre oameni şi melci"

Lungmetrajul "Despre oameni şi melci" (cu Andi Vasluianu, Monica Bîrlădeanu, Dorel Vişan şi Andreea Bibiri, regizat de Tudor Giurgiu, cu scenariul semnat de Ionuţ Teianu), care a deschis TIFF-ul din acest an, a rulat şi la Anonimul. Regizorul Tudor Giurgiu a detaliat pentru EVZ şi cum scenariul comediei sale trebuia să fie iniţial o dramă socială, şi ce ritm infernal au impus filmările. Premiera naţională a peliculei va avea loc pe 14 septembrie.
Evz: Cum a început relaţia ta cu scenariul lui Ionuţ Teianu?
Tudor Giurgiu: A fost o întâlnire bruscă. M-a sunat un producător francez, care fusese în juriul de la "La Femis" (École nationale supérieure des métiers de l’image et du son – n.r.) şi care a citit scenariile dezvoltate acolo, la atelierul de scenarii. Mi-a zis că a citit unul excepţional, o comedie scrisă de un român de-ai mei care stă la Paris. "Nu-l cunoşti? Îl cheamă Ionuţ Teianu". I-am spus că îl cunosc foarte bine pe Ionuţ, suntem amici, dar nu ştiam nimic de acest scenariu. Aşa că am vrut să îl citesc. L-am sunat pe Ionuţ, mi-a trimis scenariul, l-am citit imediat şi reacţia a fost instantanee. Nu doar că am vrut să îl produc, dar e în mod clar un film pe care aş vrea să îl regizez.
Culmea, totul intermediat de un francez, care apoi a ajuns să fie şi co-producătorul filmului. Ionuţ îmi tot spunea că, în cursul anului în care a tot dezvoltat scenariul, el avea în cap să facă o dramă socială şi toţi colegii lui de grupă, cu cât avansau mai mult discuţiile, râdeau de se prăpădeau. Sâmburii comediei au apărut pe parcursul lucrului la text.
Care etapă a fost cea mai dificilă în realizarea lungmetrajului?
Cele mai grele au fost, în timpul filmărilor, momentele în care ne-am propus un ritm infernal, să filmăm în multe locuri mai multe secvenţe care nu se întâmplau în platou, ci în locaţii din Bucureşti, Giurgiu şi Călăraşi. Erau zile în care alergam în două cartiere diferite din Bucureşti sau azi eram la Călăraşi, mâine la Amara, poimâine la Târgovişte. A fost un ritm infernal, pentru a putea termina filmul în 30 de zile.
Pentru mine, pentru actori a fost foarte greu, deoarece era dificil să te aduni ca să te concentrezi. Asta a fost cumplit. N-am să uit şi că ne-a luat o grămadă de timp, până la urmă nu am reuşit să filmăm şi a trebuit şi să renunţăm la secvenţă… Era vorba de una filmată într-o biserică. Am avut de-a face cu toată opacitatea şi opoziţia bisericii ortodoxe române. Ea nu permite filmarea într-o biserică, pe motiv că Sfântul Sinod a interzis orice filmare în spaţiile sacre, indiferent de film. Ar fi trebuit să construim noi unul.
Acum, înţeleg că, în cazul filmului lui Cristi Mungiu ("După dealuri" – n.r.), care se întâmplă aproape tot într- un astfel de spaţiu, merită să îl recreezi. Dar pentru o secvenţă. Acum ce să facem? Să nu mai scriem scenarii cu biserici?! E penibil. Mă rog, până la urmă am renunţat la secvenţă. Şi era o secvenţă destul de importantă. Asta e.
Cum a mers la casting?
La casting a fost greu. Pentru că Andi Vasluianu, care joacă rolul principal, era pentru mine un pariu sigur şi am vrut să caut şi alţi actori. Oricât încercam să rotesc, să schimb, să permut, tot la Andi ajungeam. Cred că personajul secretarei directorului a fost cel mai greu de distribuit, pentru că nu aveam foarte multe opţiuni la dispoziţie. Ajunsesem, la final, la un shortlist de treipatru actriţe şi fiecare reprezenta un cu totul alt tip, model de personaj.
"S-a pregătit foarte bine"
Ce te-a făcut să iei decizia finală?
Probele Monicăi (Bîrlădeanu – n.r.) au fost excelente. Ele au fost un element de siguranţă, dar şi faptul că atât scenaristul, cât şi Oana, soţia mea, mi-au spus relativ acelaşi lucru apropo de relaţia dintre francezul din film, interpretat de Robinson Stévenin, şi secretară. Mai precis, că toată frumuseţea, timiditatea, inocenţa şi sensibilitatea personajului pe care îl joacă Monica sunt atuurile care îl vor face pe un francez provincial să se îndrăgostească.
Personajul Monicăi este un trofeu pentru un astfel de om. Un alt tip de femeie probabil ar fi găsit în Franţa, dar un personaj cum e cel pe care ni l-a propus Monica (s-a pregătit foarte bine la probe) ar fi fost adevăratul trofeu. Mă bucur mult că am decis aşa, pentru că, din punctul meu de vedere, rolul ei este revelaţia actoricească a filmului.
30 de zile au durat filmările pentru "Despre oameni şi melci"
"Erau zile în care alergam în două cartiere diferite din Bucureşti sau azi eram la Călăraşi, mâine la Amara, poimâine la Târgovişte. A fost un ritm infernal" povesteşte Tudor Giurgiu
CARTE DE VIZITĂ
TUDOR GIURGIU Regizor

  • Este regizor, scenarist şi producător.
  • A absolvit Academia de Film şi teatru, secţia regie film, în anul 1995.
  • A fost preşedinte – director general al TVR, între anii 2005 şi 2007.
  • A devenit cunoscut cu filmul "Legături bolnăvicioase".