Al Doilea Război Mondial a dus la un „bilateralism” (Est-Vest, Comunism-Capitalism) care a durat până la sfârșitul „Războiului Rece”, când s-a instalat „unilateralismul”. America a rămas singură la conducerea lumii.

După doi-trei ani, însă, un președinte american, Bill Clinton, a adus conceptul de „multilateralism” la Casa Albă. Ideea aparent generoasă era ca Statele Unite să cedeze o parte din prerogativele sale de unică super-putere mondială către organismele internaționale, ONU, în special, și alaiul său de agenții satelit: OMS, FMI, FAO etc.

(Evident, Clinton nu s-a jenat să lase dracului „multilateralismul” și a trecut peste ONU când a fost vorba să bombardeze Iugoslavia de Paști.)

După un hiatus în vremea insipidului George Bush Jr., un alt președinte Democrat, Barack Obama, a relansat „multilateralismul” ca doctrină a Statelor Unite.

Între 2009 și 2016, lumea s-a schimbat dramatic. Violențele de pe străzile Americii și Europei Occidentale, haosul social și cultural, atacul la adresa Creștinismului și Familiei, Corectitudinea Politică și Poliția Gândirii, toate acestea și multe altele sunt rodul semințelor plantate cu sârguință de Obama timp de opt ani, ajutat de liderii UE.

Nu trebuie să fii Miss Marple sau Căpitanul Apostolescu pentru a înțelege că „multilateralismul” este o altă denumire a „globalismului”. Nu o conducere colectivă, nu o „Ligă a Națiunilor” (care, de altfel, sub toate denumirile ei, s-a dovedit un fiasco), ci un guvern mondial.

„Avem nevoie de un multilateralism eficient care să poată funcționa ca un instrument de guvernare mondială”, declara secretarul general al ONU, Antonio Guterres, acum nici două săptămâni, pe 26 iunie.

A doua zi, el repeta: „Trebuie să regândim multilateralismul, să-i dăm autoritate să funcționeze așa cum au intenționat fondatorii (ONU – n.m.) și a asigura ca guvernarea globală și eficientă să devină realitate”.

În limbajul Corectitudinii Politice, cuvintele care conțin particula „multi” servesc drept acoperire semantică pentru un atac insidios. Un camuflaj cețos menit să adoarmă vigilența prăzii.

„Multirasialismul” este un atac mascat la adresa rasei albe. „Multiculturalismul” ascunde ostilitatea față de cultura creștină. „Multilateralismul” urmărește descăunarea Americii din poziția de lider al lumii. Mai exact, a lui Donald Trump.

În realitate, prin naționalismul său, prin doctrina sa, „America First”, prin retragerile din Siria și Afganistan, care dovedesc că s-a săturat să facă pe Jandarmul Lumii, nu există lider politic mai „multilateralist” decât Trump.

Doctrina Trump este simplă: fiecare țară e liberă să facă ce vrea câtă vreme nu afectează interesele Americii.

Însă tocmai acest lucru îi turbează pe lupii globaliști îmbrăcați în piele „multilaterală”: Naționalismul. Nu poate exista globalizare cu o Americă naționalistă puternică.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE