Mai este, însă, un amănunt care nu trebuie subestiat. Dacă pentru Trump, preocupat în primul rând de China, Rusia nu este un inamic strategic, pentru mulți dintre conducătorii militari, Putin nu este altceva decât moștenitorul vechiului inamic.
„Pentagonul știe că forțele navale ruse și-au redobândit vigoarea datorită „doctrinei Putin”. Și știe, mai presus de toate, că pe frontul din Atlanticul de Nord se înregistrează o creștere puternică a activității flotei ruse, care a revenit la gloria din timpul Războiului Rece”.
Moscova nu a ezitat să răspundă mișcării făcute de americani. „Marina Rusă a făcut o mișcare la fel de importantă în apele mai calde (inclusiv din punct de vedere politic) din estul Mediteranei, consolidându-și prezența navală cu două submarine noi la baza Tartous din Siria.
Înarmate cu rachete Kalibr, submarinele rusești ajung în regiune într-un moment extrem de delicat. Războiul din Siria este oprit, dar nu este oficial încheiat și Idlib rămâne încă un nod vital pentru planurile Damascului și ale lui Putin pentru Orientul Mijlociu. (...)
Ne puteți urmări și pe Google News
Prezența rusă în Mediterana de Est este un subiect de importanță fundamentală atât pentru Moscova, cât și pentru NATO.
Intervenția lui Putin în favoarea lui Bashar al Assad s-a născut și din nevoia de a se asigura că Rusia nu și-a pierdut baza navală fundamentală în Mare Nostrum. Dar este o prezență care servește și la monitorizarea mișcărilor europene, turcești și americane”.
Recomandările noastre
