Faptul că senatorii au votat împotriva arestării sale preventive nu înseamnă câtuși de puțin „obstrucționarea proceselor în justiție”, așa cum crede președintele Iohannis, epuizat pesemne de faptul că nu și-a putut face încă a cincea vacanță, din prima jumătate de an de când s-a trezit avansat de SRI la gradul de președinte al României.

Nu înseamnă nici că „atunci când este vorba de statul de drept, este din ce în ce mai greu de lucrat cu acest Parlament și această majoritate”, așa cum crede același președinte, confundând statul de drept cu adopțiile internaționale și Parlamentul României cu Oficiul Român pentru Adopții cu care, așa este, în ultimii zece-cinsprezece ani, a fost din ce în ce mai greu de lucrat în materie de exporturi de copii.

Și nu, nu înseamnă nici ceea ce spun cei din categoria lui Cătălin Predoiu, care declară că „votul iresponsabil al PSD în cazul Șova nu afectează doar dorința normală de dreptate a românilor, ci lovește în mod direct viitorul și bunăstarea lor”. Nu că Predoiu ar crede asta – nu are cum, știe ceva drept, cândva era un avocat bunicel. Spune ceea ce spune doar din disperare. Ar spune orice, ca să se salveze de un DNA care l-a agățat în dosarul „Gala Bute”, cu o notă de fundamentare semnată în afara legii.

Astfel fezandat, cu sfincterele larg relaxate, Predoiu nu face altceva decât să încerce o jalnică scăpare. Mizerabil! În cazul său, când îi va sosi ceasul, trag nădejde că parlamentarii îi vor încuviința arestarea, doar ca să nu se mai plângă de ei, cum că-s iresponsabili. Sunt sigur, dacă la votul pentru Șova au existat liberali care s-au împotrivit arestării sale, în cazul lui Predoiu vor exista unii care își vor exprima bucuroși acordul. Au trecut mai bine de două luni, de când DNA a eșuat în prima încercare de a obține aprobarea Senatului, pentru a-l priponi pe Șova.

Dacă grija ar fi fost înfăptuirea justiției consolidate și nu încălecarea legislativului de către gruparea SRI-DNA-ICCJ, senatorul ar fi putut fi foarte bine trimis în judecată până acum, de șapte ori, nu doar o singură dată. Nu acesta a fost, însă, scopul! Nu trimiterea senatorului Șova în judecată a fost miza, ci punerea lui în situația deja consacrată, aceea în care un ofițer SRI, travestit în anchetator DNA, să-i poată propune: “până discutăm și cu avocatul, poate aveți ceva să ne spuneți despre unii, despre alții, poate deveniți doar martor denunțător, nu inculpat, poate vreți, totuși, să vă duceți astăzi acasă”.

Sigur, nu este chiar ca-n anii `50, pe atunci mai întâi îți luai o rangă-n cap, nici chiar ca pe vremea Poliției Legionare și nici ca pe vremea Direcției a VI-a, Cercetări Penale, a Securității, dar nici departe nu-i. Mai important, însă, decât arestarea lui Șova, DNA a ratat un nou pas, unul important, în scenariul de subordonare de către Troika DNA -SRI-ÎCCJ a puterii legislative, cea mai importantă putere a statului, singura votată de către popor și cea care dă majoritatea care formează guvernul.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.